Conventia celor raniti in dragoste

“Dispoziţii generale:

A – intrucât afirmaţia conform careia „In dragoste si in razboi totul e permis” este corecta;

B – intrucât in ceea ce priveste râzboiul avem Convenţia de la Geneva, aprobata in 22 august 1864, convenţie destinata celor raniţi pe câmpul de lupta, iar in ceea ce-i priveste pe cei raniţi in dragoste nu s-a semnat nici o astfel de inţelegere, cu toate ca numarul acestora este cu mult mai mare;

Prin prezenta se decreta urmatoarele:

Articolul 1 - toţi cei ce iubesc, indiferent de gen, sunt avertizaţi cu privire la faptul ca iubirea, dincolo de a fi o binecuvântare, este, de asemenea, ceva deosebit de periculos, imprevizibil si capabil de a provoca daune grave. Prin urmare, oricine isi doreste sa iubeasca, ar trebui sa fie constient de faptul ca isi expune trupul si sufletul la diferite posibile rani, si ca nu vor fi in masura sa dea vina pe partenerul lor niciodata, intrucât riscul este la fel de mare pentru ambele persoane

Articolul 2 – Odata lovit de o sageata a lui Cupidon, se va solicita imediat arcasului de a trage cu acea sageata in direcţia opusa, pentru a nu fi afectaţi de rana cunoscuta sub numele de “dragoste neimpartasita”. In cazul in care Cupidon refuza sa efectueze aceasta acţiune, Convenţia acum promulgata solicita ca partenerul ranit sa scoata sageata din inima lui / ei si s-o arunce la gunoi. Pentru a garanta acest lucru, cei vizaţi trebuie sa evite apelurile telefonice, mesajele pe Internet, trimiterea de flori, care sunt intotdeauna returnate, sau fiecare si orice mijloc de seductie, deoarece acestea ar putea produce rezultate pe termen scurt, dupa o vreme insa sfârsind mereu nefavorabil. Convenţia decreta de asemenea ca persoanele ranite sa caute imediat compania altor persoane si sa incerce sa controleze gândul obsesiv conform caruia: “Aceasta este o persoana pentru care merita sa lupt”.

Articolul 3 – Daca rana este cauzat de catre terţi, cu alte cuvinte, daca persoana iubita a devenit interesata de altcineva, razbunarea este interzisa in mod expres. In acest caz, este permisa utilizarea lacrimilor pâna când veţi ramâne fara lacrimi, lovirea pereţilor sau pernei, insultarea fostului partener in conversaţiile cu prietenii, ridiculizarea lipsei totale de bun-gust, insa fara a ofensa onoarea acestora. Convenţia stabileste ca norma din cadrul articolului 2 sa fie aplica: cautarea companiei altor persoane, de preferinţa in locuri diferite de cele frecventate de catre celalalt fost partener.

Articolul 4 – In caz de rani usoare, in acest document clasificate drept mici cazaturi cu tronc, pasiuni inflacarate, de scurta durata, tentaţii sexuale trecatoare, medicament numit Iertare trebuie administrat cu generozitate si rapid. Odata ce acest medicament a fost administrat, nu ar trebui sa se mai revina niciodata asupra deciziei iniţiale, nici macar o singura data, subiectul va fi complet uitat si nu va fi utilizat niciodata ca argument intr-o cearta ori intr-un moment de ura.

Articolul 5 – In toate ranile definitive, cunoscute de asemenea si sub numele de “Desparţiri”, singurul medicament ce pare sa aiba effect este cel numit Timp. Nu are rost sa se caute consolare la ghicitori (care intotdeauna spun ca persoana iubita va reveni), carţi romantice (care au intotdeauna un final fericit), telenovele de la televizor sau alte astfel de lucruri. Este necesara o suferinţa intensa, completa, evitând drogurile, tranchilizantele si rugaciunile catre sfinţi. Consumul de alcool este tolerat numai daca acesta se rezuma la un maxim de doua pahare de vin pe zi.

Precizari finale:

Cei raniţi in dragoste, spre deosebire de cei raniţi in conflicte armate, nu sunt nici victime, nici schingiuitori. Ei au ales ceva care face parte din viaţa, trebuind astfel sa accepte atât agonia, cât si extazul provenit din aceasta alegere a lor.
Iar cei care nu au fost niciodata raniţi in dragoste nu vor fi niciodata in masura sa spuna: “Am trait”. Pentru ca nu au facut-o.”

Promulgata de Paulo Coelho. Sursa Yuppy.ro