sâmbătă, 28 noiembrie 2009

DIETA VIETII

DANIEL MENRATH

DIETA VIEŢII

Ediţia a II-a revăzută şi adăugită



CUVÂNT ÎNAINTE


Cu fiecare zi, viaţa noastră devine tot mai agitată, mai poluată, mai depărtată de cele fireşti şi naturale. Ne amăgim în fiecare zi, greşind prin a crede că ceea ce este sofisticat şi rafinat este şi bun sau ar putea fi ceea ce ne trebuie.
Prin simpla citire a acestor pagini, lucruri şi acţiuni pe care le-aţi considerat ani de zile ca fiind fireşti vor apărea ca surse ale bolilor de care suferiţi.
Milioane de oameni, din întreaga lume, urmând modul de hrănire prezentat în această lucrare, au constatat cu uimire că sănătatea le revine în organism doar respectând calea simplă a Naturii. În proporţie de 100%, sănătatea li s-a restabilit vizibil, iar în 85 % dintre cazuri au apărut vindecări spectaculoase.
Acesta este un program de îmbunătăţire a sănătăţii, un pas spre o viaţă mai productivă şi o cale sigură de reglare (în plus sau în minus) a greutăţii.
Se vor constata o creştere a energiei interne şi dispariţia simptomelor unor boli.
Conform studiilor actuale de nutriţie, s-a observat că nu contează ce ai în farfurie, ci ceea ce corpul poate folosi din ceea ce mănânci.
• Trebuie sa ne facem o reprezentare a noastră în farfurie şi să o mâncăm.
• Mâncărurile trebuie digerate pentru a putea fi folosite de organism.
• Alimentele nedigerate sunt dificil de eliminat şi tocmai de aici rezultă o creştere a greutăţii şi toxicităţii în corp.

1. Corpul nostru este un sistem energetic. Organele sunt colecţii de celule cu tipare vibraţionale identice. Celulele au o mare similitudine histologică şi aceeaşi frecvenţă energetică. Homeostaza le ţine împreună.
Perturbarea energiei celulare este ceea ce denumim boală.
Sistemul energetic (corpul) funcţionează bine numai cu un combustibil eficient. Echilibrul celular dinamic şi sănătatea sunt menţinute de aportul de energie, cât mai mare posibil.

2. Combustibilul alimentar este mai eficient în forma furnizată de natură, de vreme ce şi corpurile noastre sunt fructul naturii.


PRINCIPII – INTRODUCERE

Acest program constituie un mod de existenţă care vă va conferi, pe lângă îmbunătăţirea şi recăpătarea sănătăţii, un control deplin al greutăţii, fără a face restricţii dure la mâncare.
Nu va trebui să ţineti seama de calorii la masă (de altfel, o teorie falsă), nu trebuie să recurgeţi la înfometare, la respingerea porţiilor, la modificări de comportament şi nu veţi lua medicamente. Nu este un program de scurtă durată, ci permanent, pentru o viaţă întreagă.
Veţi căpăta încredere în corpul dumneavoastră şi în faptul că el va primi toţi nutrienţii necesari, nivelul energetic intern va fi ridicat, iar greutatea va scădea (sau va creşte – în cazul celor foarte slabi) şi se va stabiliza.
Important va fi nu numai ce mâncaţi, dar şi când mâncaţi şi în ce combinaţii.
Reducerea greutăţii, sigură şi permanentă, este direct legată de cantitatea de energie pe care o aveţi la dispoziţie şi de folosirea eficientă a acesteia pentru a elimina reziduurile (greutatea excesivă) din corpul dumneavoastră.
Cheia succesului este asigurată de energia eliberată de corpul dumneavoastră, care va duce la eliminarea greutăţii excesive.
Populaţiile cele mai sănătoase şi mai longevive din lume sunt de obicei slabe, având numai cu 15% mai puţin sub standardele convenţionale, care sunt considerate prea înalte judecând după actualele statistici de sănătate.
Obezitatea aduce după sine şi alte boli.


Capitolul I

TEORII


1. Teoria “slăbirii”


• Se bazează pe o abordare hipocalorică a problemei – reprezintă cea mai mare gafă ştiinţifică a secolului XX.
• Este o păcăleală, o “ipoteză” fără fundament ştiinţific real.
• Nu se poate obţine astfel nici un rezultat serios şi durabil.
• Aceeaşi teorie a fost creată de doi medici americani: dr. Newburg şi dr. Johnston, de la Universitatea din Michigan; în 1930, aceştia susţin într-o publicaţie a vremii că “obezitatea este mai curând rezultatul unei alimentaţii prea bogate în calorii decât o deficienţă a metabolismului”.
• Studiul lor asupra echilibrului energetic se bazează pe un număr limitat de observaţii şi – mai ales – este realizat pe o perioadă prea scurtă pentru a avea un fundament ştiinţific serios.
• Studiul a fost considerat, încă de la apariţia lui, un adevăr ştiinţific “absolut” şi de atunci, a fost luat drept “literă de Evanghelie”.
• Deşi, mai târziu, chiar autorii au emis rezerve serioase asupra concluziilor lor, acestea au fost trecute cu vederea.


Cura de slăbire este inutilă


• Curele de slăbire sunt unele dintre cele mai curioase şi neeficace experienţe ale omului.
• Când, oare, se vor disciplina oamenii pe ei înşişi, dar nu numai pentru zile, săptămâni, chiar luni, pentru a atinge un ţel sau să vadă că acest ţel este sabotat din minutul în care este atins?
• Curele nu sunt eficace pentru că, pe durata lor, singurul lucru la care te gândeşti este ce vei mânca dupa terminarea curei.
• Cum să ai succes când te gândeşti numai la mâncare ?
• Privarea şi apoi îndepărtarea devin un cerc vicios.
• Curele sunt temporare şi de aceea şi rezultatele sunt temporare.
• Când suntem în cură, sistemele noastre sunt împinse spre revoluţie, încercând să se adapteze la noul regim, iar la încetarea curei ele se readaptează la vechile tipare. Rezultatul este slăbirea funcţională (nu pierderea greutăţii) a întregului organism.
• Aproape toate curele se contrazic între ele.
• Programul pe care vi-l prezint în această lucrare constituie un nou mod de a gândi, un nou mod de a mânca, astfel încât curele devin inutile şi învechite.
Când aveţi de gând să începeţi o viaţă nouă, în sensul recomandat de mine în paginile următoare, OPRIŢI CURELE DE SLĂBIRE !


2. Teoria caloriilor

Caloria (definită mai puţin riguros) este cantitatea de energie necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă de la 14 grade la 15 grade C.
Corpul omenesc are nevoie de energie; nu există pierdere de energie în corpul uman, pentru că:

• Dacă nevoile energetice ale unui individ sunt mai mari decât caloriile pe care acesta le absoarbe, se creează un deficit de calorii. Prin urmare, organismul va lua o cantitate de energie echivalentă din grăsimile de rezervă, ceea ce duce la o scădere de greutate.
• Dacă nevoile energetice sunt mai mici decât caloriile absorbite, rezultă un excedent de calorii, care se va stoca sub formă de grăsimi de rezervă. Această (explicaţie) logică rezultă dintr-o ecuaţie inspirată din teoria lui Lavoisier asupra legilor termodinamicii.

Argumente contra

De ce nu se produce pierderea în greutate, deşi se reduce aportul de calorii?

Majoritatea celor cu o greutate excesivă consideră că pentru a pierde kilogramele în plus trebuie să reducă aportul de calorii.

Greşit!

Pierderea greutăţii – în atare condiţii – are loc, dar fenomenul este efemer. Acesta este în realitate motivul pentru care majoritatea doctorilor, printre care nu-i putem uita pe dieteticienii Newburg si Johnston, se înşală în observaţiile lor, întrucât studiile efectuate pe diverşi subiecţi au acoperit o perioadă de timp foarte mică.
Ce se întâmplă în realitate?
Să presupunem că numărul de 3000 de calorii este suficient pentru nevoile zilnice ale unui individ şi timp de ani sau zeci de ani, organismul respectiv a fost “educat” că aportul caloric a fost realizat în funcţie de această necesitate. Aici apare domnul doctor X, care îi prescrie individului nostru un regim caloric cu 1000 de calorii mai puţin.
Pentru o perioadă de timp, această mie de calorii va fi luată de organism, într-adevăr, din rezerva de grăsimi a corpului. Deci, în această perioadă, se va constata o pierdere în greutate. In acelaşi timp, organismul subiectului nostru – realizând că aportul caloric a devenit de doar 2000 de calorii faţă de cele 3000 dinainte – va fi îndemnat de către instinctul de supravieţuire să işi ajusteze, cât se poate de rapid, necesităţile energetice la nivelul aportului. Din acest moment, organismul a învăţat că nu i se vor da decât 2000 de calorii, deci el nu va mai consuma decât 2000 de calorii. Din momentul respectiv pierderea în greutate va fi întreruptă. Acelaşi instinct de supravieţuire va merge mai departe, împingând organismul la o prudenţă mărită, aceasta materializându-se în faptul că organismul îşi va face din nou rezerve. Realizând că nu mai primeşte mai mult de 2000 de calorii îşi va diminua necesităţile energetice până la, de exemplu 1600 de calorii, iar diferenţa de 400 o va stoca sub formă de grăsimi de rezervă. Astfel, paradoxal, pacientul nostru va mânca mai puţin, dar va începe să se îngraşe iar. Cu siguranţă, mulţi dintre cei care citiţi aceste rânduri aţi simţit pe pielea dumneavoastră obezi care mureau de foame. Nu trebuie sa menţionez că acest fapt este deosebit de real pentru sexul feminin. Am întâlnit, în foarte multe cabinete psihiatrice, femei a căror depresie nervoasă avea la bază tocmai aplicarea respectivei teorii a caloriilor. Imediat ce se angrenează în cercul infernal, acestea devin dependente, deoarece realizează că orice întrerupere a “dietei calorice” va duce la o nouă creştere în greutate, mai mare decât cea iniţială. Ba, am întâlnit o situaţie hilară, în care pacienta, moartă de foame, se îngrăşa în continuare, iar dieteticianul o acuza că nu respectă prescripţiile sale, mâncand pe ascuns. Pentru ca demenţa să fie totală, în America, de exemplu (dar nu numai), au apărut dieteticieni care organizează şedinţe de terapie de grup, unde săracii obezi vin şi işi declară public pierderea în greutate în ovaţii prelungite, ori acumularea de kilograme, lucru sancţionat de către participanţii la şedinţă cu fluierături, huiduieli şi aşa mai departe… Consider aceste terapii ca fiind de o cruzime ieşită din comun, nefăcând altceva decât să îmi amintească de faimoasele şedinţe de pe vremea regimurilor totalitare. Am constatat, de asemenea, că la majoritatea oamenilor în halate albe (cu foarte mici excepţii) cultura ştiinţifică în materie de nutriţie este la nivel simbolic. Am avut pacienţi, chiar din rândul acestor “specialişti”, care de abia la acest stadiu, au ajuns să se intereseze de nutriţie în adevăratul sens al cuvântului. Din păcate, în rândurile majorităţii oamenilor a fost lăsată sa se amplifice ideea conform căreia teoria caloriilor ar avea un fundament ştiinţific real. Astfel, această teorie a dobândit autoritate şi constituie deja un concept cultural esenţial al civilizaţiei occidentale. Uitaţi-vă în jurul dumneavoastră şi veţi constata că în majoritatea restaurantelor, bistrourilor, cafenelelor, ba chiar şi în popotele militare se afişează numărul de calorii al fiecărui produs pe care acestea îl servesc. Analizaţi conţinutul majorităţii revistelor adresate femeilor şi veţi constata ca sunt inserate spaţii ample în care se propun reţete de slăbire bazate pe ingerarea a cât mai puţine calorii de genul: o banană la micul dejun, un biscuit (dar nu prea mare) la prânz, un sfert de ou şi o maslină seara. Un alt motiv pentru care această teorie a caloriilor a avut succes la marele public a fost campania publicitară extraordinară care a însoţit-o, reducerea caloriilor devenind astfel o extraordinară miză economică. Exploatarea ei a ajuns deja la un asemenea nivel, încât a creat un adevărat lobby ai cărui beneficiari sunt industria alimentară şi sateliţii acesteia.

Am insistat asupra acestor lucruri deoarece, urmând metoda pe care v-o recomand aici, veţi fi profund tulburaţi, deoarece tot ceea ce vă propun este în totală contradicţie cu ceea ce cunoaşteţi.
Dacă nu vă este clar, vă propun o altă metodă de a înţelege, foarte veche şi la îndemână: mai citiţi o dată capitolul respectiv!



3. Teoria acizilor

O adevarată plagă a vremurilor noastre o constituie reumatismul, obezitatea şi artrita, iar produsele farmaceutice folosite pentru a le combate declanşează la rândul lor alte boli.
Dar maladia nu dispare decât dacă se înlatură cauza, ulterior fiind necesară stabilizarea definitivă a stării de sănătate.
Cauza principală care generează reumatismul, artrita şi alte boli, afecţiunile renale şi cutanate, de exemplu, constă în creşterea acidităţii sângelui. Sângele uman are în componenţa lui 20% acizi şi 80% substanţe alcaline sau bazice. În urma consumului de alimente care sporesc cantitatea de acizi din sânge, toate organele de excreţie (în special rinichii) nu mai sunt în stare să facă faţă proceselor de eliminare a substanţelor toxice pentru organism şi atunci când se instalează hiperaciditatea constantă a sângelui, vom fi expuşi mult mai uşor numeroaselor maladii.
Una dintre cele mai grave consecinţe ale hiperacidităţii este lipsa de calciu, deoarece el este folosit în procesul neutralizării surplusului de acizi; astfel, calciul este sustras din oase şi dinţi şi ca urmare, apar tot felul de boli nervoase, afecţiuni dentare, sciatică, dureri la nivelul coloanei vertebrale. De asemenea, fracturile se produc cu mult mai multă uşurinţă. Cea mai mare parte din surplusul de acizi îl constituie acidul uric. Surplusului de acizi i se mai adaugă însă şi alte substanţe străine de structura firească a organismului, ca de exemplu: sarea de bucătărie, diverse toxine, otrăvuri etc., care se depozitează în tot corpul sub formă de reziduuri, “dopuri” de mucozităţi. Acestea duc la decalcifierea ţesuturilor, la acoperirea cu grăsimi a pereţilor arterelor sau organelor. Unii acizi se depun sub formă de cristale în articulaţii sau în ţesuturile musculare şi ulterior, întreaga activitate a organismului este dereglată. Depunerile de acizi provoacă, pe lângă cele enumerate anterior şi arterioscleroza, disfuncţii renale, oboseală şi dureri de cap permanente.
După cum am văzut, hiperaciditatea se datorează hranei şi ajunge în celulele corpului nostru în urma arderilor metabolice. Ca o consecinţă a acestor procese chimice se nasc acizi şi baze, într-un procent ce ar trebui să corespundă celui normal din sânge, astfel încât să nu apară un dezechilibru în relaţia acido-bazică a acestuia.
Iată alimentele din a căror ardere metabolică rezultă acizi în proporţie de 100%: carnea, grăsimile animale, grăsimile vegetale (uleiuri şi margarine), pâinea albă, intermediară, cozonacul, rahatul, zahărul rafinat, sarea de bucătărie, toate dulciurile preparate din zahăr, ciocolata.
Alimentele care se transformă 100% în baze sunt: zarzavaturile, verdeţurile, ceapa, cartofii, castanele comestibile, tărâţele de grâu, germenii de grâu, excepţie făcând păstăile de leguminoase.
Celelalte alimente oscilează între cele două tipuri de substanţe. Aproape neutre sunt socotite şi unele fructe ca: bananele bine coapte, pepenii, roşiile, merele foarte coapte.
Cerealele dau 60% baze, dar prin fierbere pierd din valoarea bazică.
Bolnavilor de reumatism, sciatică, artroze, celor cu afecţiuni osoase sau dentare le este recomandat să consume, pe cât este posibil, o alimentaţie bazică. Se adaugă cel mult lapte prins, fiindcă acesta conţine mult calciu. De asemenea, le este recomandată apa de zarzavat (“apa tonică”) şi apa de tărâţe (“apa minune”) – vezi capitolul “Reţete speciale”.
Pentru că procentul de 80% baze şi 20% acizi din sânge nu are voie să se modifice, organismul caută să elimine surplusul de acizi din sânge şi îl depozitează în corp. Multe persoane suferă datorită hiperacidităţii şi a insuficienţei bazice din organism Din acest motiv se întâlnesc atâtea afecţiuni dentare, datorate carenţelor de calciu, care este o bază. Şi totuşi, multe persoane suportă mai curând durerile dentare, injecţiile şi alte suferinţe, decât să-şi schimbe modul de alimentaţie şi să se hrănească numai cu crudităţi, cel puţin o anumită perioadă.
Acizii “fură” din organismul uman calciul şi alte minerale bazice pentru că numai aşa pot fi neutralizaţi.
Pentru neutralizarea acizilor este indicat consumul legumelor şi verdeţurilor crude, al grâului şi bananelor coapte.
De asemenea, sucurile de legume şi ceapa ajută şi ele la neutralizarea acizilor.


4. Teoria metabolismului dezechilibrat

Toxemia este cea prin care ştiinţa modernă denumeşte dezechilibrul metabolic.
Corpul uman a fost “proiectat” ca un echilibru în formarea ţesuturilor – anabolism – şi distrugerea lor – catabolism. Un exces al unei funcţii metabolice asupra alteia reprezintă un dezechilibru metabolic.

I. În procesul metabolic, vechile celule sunt mereu înlocuite cu altele noi. Celulele moarte sunt toxice (chiar otrăvitoare) şi trebuie înlăturate din corpul dumneavoastră, cât se poate de urgent, pe 4 căi de eliminare: intestine, vezica urinară, plămâni şi piele. Acesta este un proces natural, care are loc indiferent de voinţa omului, dar care poate fi împiedicat de cauze care fac ca toxinele să nu fie eliminate în ritmul în care sunt produse.
Atât timp cât la dispoziţia omului există o cantitate suficientă de energie, respectivele reziduuri sunt eliminate corect.

II. A doua cale de apariţie a toxemiei în corp este cea provocată de reziduurile de mâncăruri care nu sunt corect digerate, asimilate şi încorporate în structura celulară.
Majoritatea covârşitoare a alimentelor pe care le consumăm este preparată (gătită). Noi prăjim, fierbem, înabuşim, coacem, aproape tot ce mâncăm. Pentru că mâncarea a fost schimbată faţă de starea ei naturală, iar noi nu suntem adaptaţi biologic să ingerăm o cantitate atât de mare din mâncarea transformată, reziduurile unei digestii şi asimilări incomplete formează o mare cantitate de deşeuri în corpul nostru. Aceste deşeuri sunt toxice.
Dacă în dieta cuiva predomină mâncărurile concentrate*, corpul în mod regulat este încărcat cu toxine.
Deci zilnic, corpul îşi creează toxemia în două moduri: prin procesul normal metabolic şi prin reziduurile mâncărurilor, care nu au fost suficient utilizate.
Când cantitatea de reziduuri toxice reţinute de organism este mai mare decât cea eliminată, apare o depunere a excesului, care se transformă în supragreutate.
Aceste toxine au o natură acidă şi deoarece duc la creşterea acidităţii în corp, organismul va reţine apa pentru a o neutraliza (aciditatea), adăugând corpului mai multă greutate.

________________
* Numesc “mâncăruri concentrate” toate alimentele gătite

Cum se constituie rezervele de grăsime ?

• Procesul de constituire sau de neconstituire a grăsimii de rezervă este legat direct de secreţia de insulină.
• Insulina este un hormon secretat de pancreas, rolul ei fiind vital în metabolism.
• Funcţia insulinei: acţionează asupra glucozei (zahărul) din sânge, astfel încât aceasta să intre în ţesuturi. Aici, glucoza este folosită, fie pentru a satisface nevoile energetice imediate ale corpului, fie pentru a se constitui rezerve de grăsime, dacă există în cantitate mare.


Ingerarea unei glucide

De exemplu: o felie de pâine mâncată singură, fără alt adaos.
Pâinea este o glucidă al cărei amidon este transformat în glucoză şi trece direct în sânge.
În acest caz, organismul se află subit în hiperglicemie (creşte procentul de zahăr în sânge) şi pancreasul secretă insulină.

Secreţia de insulină a pancreasului are 2 obiective :

1. Să fixeze glucoza în ţesuturi – pentru a constitui o rezervă de energie pe termen scurt, pentru nevoile imediate ale corpului (glicogen) sau pentru a constitui un stoc pe termen lung, ca rezervă de grăsime;
2. Să scadă procentul de zahăr din sânge (vezi hipoglicemia).


Ingerarea unei glucide şi a unei lipide

De exemplu: o felie de pâine cu unt.
Şi în această situaţie, procesul metabolic care se desfaşoară este asemănător cu cel întâlnit la ingerarea glucidelor; diferenţa fundamentală fiind aceea că lipidele se regăsesc în sânge transformate în acid gras.

• Dacă pancreasul funcţionează normal, atunci doza de insulină este în raport cu cantitatea de glucoză ce trebuie prelucrată;

• Dacă pancreasul are o funcţionare defectuoasă, atunci cantitatea de insulină secretată este mai mare decât cea necesară pentru prelucrarea glucozei, iar o parte din energia lipidei (care, în mod normal, ar fi evacuată) va fi stocată anormal, ca rezervă de grăsime;


• Deci starea pancreasului îl deosebeşte pe individul cu tendinţă de îngrăşare de cel care poate mânca orice, fără să se îngraşe (primul fiind afectat de hiperinsulinism).


Ingerarea lipidelor

Metabolismul unei singure lipide nu are nici un efect glicemic, de aceea, în acest caz, nu are loc nici un fel de eliberare de glucoză în sânge. Rezultă că pancreasul nu secretă insulină, iar in absenţa insulinei nu există stocare de energie.
Aceasta nu înseamnă că lipidele nu folosesc organismului la nimic; în cursul digestiei, organismul ia din alimentul în cauză toate substanţele care sunt necesare metabolismului său energetic şi în special vitaminele, acizii graşi esenţiali şi sărurile minerale (de exemplu: calciul din lactate).
Concluzionând, observăm că pancreasul este şeful de orchestră al metabolismului: dacă este în stare bună de funcţionare, îşi va îndeplini normal funcţia – scăderea glicemiei prin producerea dozei adecvate de insulină; dacă este afectat (suferă de hiperinsulină) va avea tendinţa să declanşeze o stocare anormală de acizi graşi, care înseamnă, de fapt, grăsimi de rezervă.
Deci pancreasul – prin funcţia sa insulinică – este responsabil de kilogramele în plus; o alimentaţie hiperglucidică duce, în timp, la o disfuncţie pancreatică.
Problema cea mai acută a omului modern este criza interioară de energie. Dacă nu aţi avea energie în corp, aţi fi mort. Fiecare doreşte să aibă mai multă energie. Ghiciţi care dintre funcţiile organismului solicită mai multă energie decât oricare alta? Digestia! Nu vă simţiţi somnoros după masă? Acest fenomen se întâmplă deoarece toate energiile sunt concentrate asupra digerării alimentelor din sistem. Digestia cheltuie mai multă energie decât alergarea, înotul sau mersul cu bicicleta. Nu există nimic care să consume mai multă energie ca digestia.
Energia este crucială pentru detoxificarea corpului, căci dacă eliminaţi reziduurile toxice din organismul dumneavoastră, veţi pierde din greutate. Ciclul eliminării solicită şi el o mare cheltuială de energie.
De unde provine noua energie internă? Desigur, din căile noastre digestive.

Combinarea mâncărurilor este bazată pe descoperirea că anumite combinaţii de alimente sunt digerate cu mai multă uşurinţă şi eficienţă decât altele, deci cu un consum mai mic de energie internă.

Acest principiu ne învaţă că:

1. Stomacul omului nu este “proiectat” de natură să digere mai mult de o mâncare concentrată odată.
2. Orice mâncare care nu este fruct sau vegetală crudă este mâncare concentrată.
3. Fiecare specie de mamifere are o constituţie adaptată unui anumit tip de mâncare. Există carnivore, ierbivore, fructivore, gruminivore, omnivore, fiecare cu tipul său de tub digestiv. Omul nu posedă toate aceste tipuri de tub digestiv. Şi totuşi mâncăm toate felurile de mâncare posibile.
4. Combinaţiile de mâncare, cum ar fi: carne cu cartofi, peşte cu orez, pui cu macaroane, ouă cu pâine, branză cu pâine, cereale cu lapte, nu sunt în interesul sănătăţii dumneavoastră şi nu vă vor furniza energia de care aveţi nevoie sau corpul la care visaţi. Aceste combinaţii vă vor distruge şi bruma de energie pe care o mai aveţi.

Combinaţiile incorecte de mâncăruri duc la o adevarată criză de energie internă şi la scurtarea spectaculoasă a vieţii. Moartea apare în momentul în care corpul nu mai are la dispoziţie energia necesară.

Să luăm un exemplu: friptura cu cartofi.

Ajungând în stomac sunt necesare sucuri gastrice care să le digere. Carnea se digeră în sucuri acide – ca, de altfel şi celelalte proteine. Cartoful se digeră în sucuri alcaline – ca de altfel şi fasolea, mazarea, orezul, etc.
Cele două tipuri de sucuri se neutralizează. Stomacul disperat, va încerca din nou să le digere, printr-o nouă secretare de sucuri gastrice, care însă, la randul lor se neutralizează lăsând mâncarea tot nedigerată. Până la o nouă secreţie apar arsuri (stomacale), dar la sfârşit, mâncarea care a fost digerată corect este înlăturată din stomac prin acţiunea peristaltică a intestinelor. În acest timp, proteinele au putrezit, iar carbohidraţii au fermentat. Putrefacţia şi fermentaţia sunt două procese de pe urma cărora corpul nostru nu beneficiază sub nici un chip. Nutrienţii afectaţi de către cele două forme nu pot fi încorporaţi într-o structură celulară sănatoasă, iar mâncărurile alterate generează acizi toxici în corpul nostru. Apoi, se recurge la o gamă întreagă de medicamente. De fapt, suntem singura specie de pe pământ care, după ce a mâncat, trebuie să ia medicamente pentru a mişca mâncarea prin tubul digestiv. Mâncarea care stă în stomac se alterează, iar substanţele nutritive se pierd. Şi totul cu o enormă cheltuială de energie! Apoi, această mâncare alterată ajunge în intestine. Imaginaţi-vă 10-14 m de intestine având de luptat cu mâncarea alterată. Nu e de mirare că suntem obosiţi după o masă grea!
Această mâncare stă în stomac timp de 8 ore, iar în intestine între 20 şi 40 ore. Dacă este corect combinată, ea va fi integral descompusă, absorbită şi folosită de organism. La combinarea incorectă a mâncărurilor apare fermentaţia pe tractul digestiv şi degajarea de alcool, cu aceleaşi consecinţe pentru ficat ca şi consumul direct al alcoolului.

Principiile corecte ale combinării alimentelor constau în:

• A nu dori să pierdem inutil energie.
• A nu dori ca mâncarea sa stea în stomacul nostru 8 ore şi să se altereze, apoi să treacă şi să rămâna în intestine peste 20 ore.
• A dori ca alimentul să stea 3 ore în stomacul nostru fără să putrezească, să fermenteze fără gaze, arsuri, indigestie acidă sau medicaţie.
• A dori ca mâncarea să treacă repede şi eficient prin intestine.

Pentru a obţine toate acestea, trebuie să mâncăm un singur tip de mâncare concentrată la o masă.

Exemplul 1 :

Dacă mâncaţi carne, aveţi voie să o mâncaţi cu salată şi nu cu cartofi, orez, macaroane, brânză, pâine.
• Puteţi să combinaţi carnea cu: fasole verde, roşii, spanac, vinete, ţelină, conopidă, dovlecei.

Vegetalele se digeră în orice fel de sucuri, acide sau alcaline. Dacă gătiţi vegetale pentru a le mânca lângă o friptură la grătar, faceţi şi o salată de crudităţi.

Exemplul 2:

Mâncaţi cartofi fierţi cu unt, asortaţi cu dovlecei, fasole verde, dar şi salată.

Ca regulă, reţineţi:

Puteţi mânca alimente gătite, bogate în amidon (cartofi, orez, fasole verde, paste, vinete, usturoi), dar trebuie să mâncaţi şi o salată de crudităţi.
Dacă doriţi să mâncaţi brânză cu salată, nu folosiţi pâine!

Exemplul 3:

Uneori, natura a amestecat ea singură proteinele. Este cazul fasolei. Organismul nostru este incapabil să digere bine acest amestec (puţin mai greu decât în cazul altor alimente) prin modificarea combinaţiei sucurilor digestive.
Dacă nu este bine să combinăm amidonoasele cu proteinele, este bine să combinăm proteinele cu alte proteine? Nu! Pentru că a combina două alimente concentrate la o singură masă depăşeşte posibilităţile stomacului nostru de a funcţiona corect, uşor şi cu o cheltuială minimă de energie.
Proteinele sunt atât de diferite între ele în combinaţii, încât modificările necesare digerării lor combinate sunt practic imposibile. Se pot combina două proteine de acelaşi fel: carne de orice fel, produse lactate diferite, dar nu două proteine diferite, ca de exemplu: ouă cu lactate, carne cu ouă. Combinarea amidonoaselor între ele se poate face pentru că ele nu se descompun atât de greu ca proteinele şi nu apare fenomenul de fermentaţie.

Exemplu: Puteţi combina cartofi cu crutoane, fasole cu orez, cartofi cu fasole, fasole cu pâine.
Dar cel mai bine ar fi să nu le combinaţi.
Dacă o faceţi totuşi, nu vă veţi deranja stomacul.

Combinarea corectă a mâncărurilor nu ne va împiedica să mâncăm felurile care ne plac, numai că nu trebuie să le mâncăm pe toate odată.
Animalele care trăiesc în mijlocul naturii se bucură de o sănătate mult mai bună decât oamenii, pentru că ele nu fac combinaţii alimentare incorecte, mâncând doar un singur fel de mâncare odată; nu ca noi, care mâncăm tot ce ne cade în mână, inclusiv animalele.
Este cazul ca după 30, 40, 50 de ani de combinaţii tradiţionale (nefericite) de alimente, să începeţi un regim alimentar mai corect. Unde v-au dus tradiţiile? La supraponderalitate, boli de stomac, de ficat, de rinichi, de inimă, la cancer.

Observând modul de hrănire al animalelor libere, în sânul naturii, va trebui să remarcăm faptul că ele nu amestecă niciodată diferitele alimente pe care le consumă.
Omul este singura fiinţă vie care face acest lucru, în detrimentul sănătăţii sale; se pare că aceste combinaţii alimentare incorecte sunt motivele esenţiale ale tulburărilor intestinale, care provoacă, mai departe, o multitudine de boli.


5. Teoria detoxificării

Detoxificarea corpului este cel mai important ţel al acestui program. Este un lucru dificil şi poate neplăcut la început, când acumularea este cheltuită pentru eliminarea toxinelor.
Atât timp cât există reziduuri toxice în sistemul dumneavoastră, o mare energie este cheltuită pentru eliminarea lor.
La început, pot apărea efecte secundare, cum ar fi balonarea. Aceasta arată lupta fructelor cu toxinele, care sunt puternic răscolite. O parte dintre toxine sunt eliminate pe gură sub forma unor secreţii, ceea ce vă poate indica starea de răceală. Fructele au tendinţa să răscolească şi să “măture” toxinele din ţesuturi.
Amintiţi-vă că, ori de câte ori vă schimbaţi obiceiurile alimentare, organismul este tulburat, încercând să se adapteze.
Corpul, având la dispozţtie o cantitate atât de mare de energie nouă, încearcă să-şi elimine toxinele nedorite. Când organismul îşi dă seama că această energie este permanentă, el va elimina regulat toate toxinele, iar disconfortul dispare.
Nu vă întoarceţi la vechile obiceiuri alimentare.

Eliminarea totală a toxinelor poate dura luni sau chiar ani. Disconfortul apărut arată cât de mare nevoie are corpul de detoxificare. Trebuie să înţelegeţi că acest program durează o viaţă.
Daţi o şansă organismului să funcţioneze la cel mai ridicat nivel posibil, neîmpiedicat de toxine şi supragreutate !
Corpul dumneavoastră vrea să strălucească.
Aveţi oricând la îndemană instrumentele necesare pentru aceasta.



Capitolul II

IGIENA MENTALĂ
sau

“SUNTEŢI CEEA CE CREDEŢI
CĂ SUNTEŢI”


La baza acestui principiu stă faptul că organismul uman este avid de sănătate şi că aceasta este obţinută prin curăţarea continuă de materiale reziduale. Corpul se autocuraţă, se autovindecă, se automenţine. Natura este totdeauna corectă şi nu se poate îmbunătăţi. Ea nu caută să-şi înăbuşe propriile acţiuni. Avem de-a face cu probleme de boală numai când încălcăm legile naturale ale vieţii.
Corpul omenesc, este cea mai minunată creaţie a naturii, este dotat cu o imensă inteligenţă, pe care o regăsim în toate organele şi în funcţionarea coordonată a acestora:
• Inima bate de 100.000 ori în 24 ore şi pompează 523 milioane litri de sânge în numai 50 ani. Acest sistem de pompare are capacitatea să lucreze timp îndelungat, fără să sară o singură bătaie.
• In sânge sunt produse într-o singură secundă 7 mii de miliarde de celule noi.
• Această maşină generează o temperatură constantă de 37 grade C.

Cel mai mare organ al corpului este pielea, formată din peste 4 milioane pori şi care acţionează ca sistemul de răcire al unei maşini.

• Sistemele digestive şi metabolice au abilitatea remarcabilă de a transforma mâncarea în sânge proaspăt, structură osoasă şi celulară.
• Plămânii furnizează sângelui oxigenul de care are nevoie.
• Sistemul osos complex furnizează structura de rezistenţă a corpului, pentru susţinere şi deplasare.
• Creierul, culmea perfecţiunii în organismul uman, este format din 25 milioane celule, care sunt cele mai dezvoltate. Chiar şi cele mai mici celule din corpul dumneavoastra depăşesc de un miliard de ori mărimea celui mai mic component al acestui organ.
• Celula este locul unor reacţii chimice, mai numeroase decât în toate fabricile din lume luate la un loc.
• Sunt mii de componenţi într-o celulă: cromozomi, gene, mitocondrii, enzime, hormoni, aminoacizi etc. (microuniversul).
• Mecanismul care face să opereze o celulă nu a fost înţeles, iar miile de funcţii şi forţa din spatele lor sunt dincolo de puterea de înţelegere umană. Cu alte cuvinte, inteligenţa interioară a acestor celule este infinit mai sofisticată decât mintea gânditoare a omului. Sunt peste 75 miliarde de celule uimitoare în corpul nostru, care lucrează cu o perfecţiune desăvârşită, o viaţa de om. Făcând o analogie, consideraţi că din cele 4 miliarde de locuitori ai pământului, câteva milioane ar gândi şi coopera armonios în toate lucrurile, ceea ce este dificil. Pare şi mai dificil de imaginat ca cele 4 miliarde de oameni să acţioneze la unison. Oricum, chiar dacă ar fi aşa şi tot ar fi o nimica toată faţă de lucrurile din interiorul corpului, care pot fi asemuite cu 18.000 de planete identice cu Pamantul cu cele 4 miliarde de locuitori, care acţionează toţi la unison, toţi având aceleaşi convingeri politice, religioase, intelectuale şi lucrând pentru acelaşi scop.

Credeţi că această maşină a fost lăsată fără mecanismul controlului greutăţii sau al sănătăţii? Nu! Este de neconceput. Acesta se află în corpul omului, de la naştere.
Sănătatea este dreptul dumneavoastră dobândit la naştere şi fiind supraponderal sau subponderal, nu sunteţi sănatos.

Ca orice proces ce se desfaşoară mecanic în corp şi tendinţa corpului de a fi perfect este justificată.

Deci dacă aveţi probleme cu greutatea, nu este nici o îndoială că mâncarea introdusă în corp este factorul ce contribuie la aceasta, deoarece :

• Există o întreagă categorie de substanţe care au un efect mult mai intens decât medicamentele; acestea sunt alimentele.
• Oamenii sunt bolnavi, în general, din cauza celor mâncate sau a celor nemâncate.
• Dintre factorii de mediu, biologici, de comportament şi poluare (stres) care influenţează sănătatea omului, cel mai important este mâncarea.
• Două dintre cele mai răspândite boli – de inimă şi cancerul – ar putea fi reduse spectaculos prin corectarea regimului alimentar.
• Autosugetia este foarte importantă. Trebuie să credeţi că puteţi realiza acest program Aveţi încredere în dumneavoastră! Puteţi să vă schimbaţi corpul şi să vă însănătoşiţi schimbându-vă modul în care gândiţi despre el.
• Ca să fiţi sănătos, trebuie să începeţi să credeţi că sunteţi sănătos.
• Fiecare celulă a corpului dumneavoastră este înzestrată cu o inteligenţă incredibilă, care aşteaptă instrucţiuni pozitive.
• Gândiţi pozitiv despre corpul dumneavoastră. Nu gândiţi, de exemplu: “Vai, ce burtă am!”, ci “Parcă începe să-mi scadă burta!”.

Nu credeţi că trimiterea unor gânduri pozitive către dumneavoastră este mai folositoare?


Capitolul III


CICLURILE NATURALE
ALE CORPULUI


Sunt cicluri bazate pe funcţiile cele mai evidente ale corpului şi cu toate că se întrepătrund, fiecare în parte este mai intens la anumite ore.


Ciclul 1 – aportul alimentar

(mâncarea şi digestia) ţine de la prânz până la ora 20.


Ciclul al II-lea – asimilarea

(absorbţia şi folosirea nutrienţilor) ţine de la ora 20 până la ora 4 dimineaţa.


Ciclul al III-lea – eliminarea

(reziduurilor colului şi deşeurilor alimentare) ţine de la ora 4 dimineaţa până la prânz, la ora 12.


Dacă ne vom observa cu atenţie propriul corp, vom descoperi că:

• Foamea devine din ce în ce mai accentuată atunci când nu se mănâncă în primele ore ale ciclului. Când dormim şi corpul nu mai are ceva obligatoriu de făcut, el asimilează ceea ce a primit peste zi. Când ne trezim, avem o “respiratie de dimineaţă” (gură rea) şi limba încărcată, deoarece organismul începe eliminarea elementelor nefolositoare.
• Dacă mâncăm târziu, ciclul al II-lea (asimilarea) este înăbuşit prin extinderea primului ciclu dincolo de intervalul lui, având asimilarea în ciclul al III-lea, când corpul vrea să elimine. De aici, senzaţiile de oboseală şi amorţeală cu care ne trezim dimineaţa. Ciclurile regulate de 8 ore au fost răscolite de o agitaţie nefirească.
• Dacă ciclul eliminării este facilitat în loc să fie înabuşit, succesul dumneavoastră în eliberarea frumosului corp închis în cel actual va fi sigur garantat.

Intelegeţi că eliminarea înseamnă înlăturarea reziduurilor toxice şi a greutăţii excesive din corpul dumneavoastră!


Obiceiurile noastre tradiţionale de a mânca împiedică să se desfăşoare – de fapt – ciclul foarte important al eliminării.
Deci noi mâncăm alimente (şi încă în ce ritm!?), folosim ceea ce ne trebuie din mâncare, dar nu scăpăm de ceea ce nu putem folosi şi depunem în propriul corp.

• Mesele foarte consistente arată că în prezent acordăm o mare importanţă primului ciclu – aportul alimentar – dar negăm celelalte două cicluri, înăbuşindu-le (cu primul).
• Nu este de mirare că mulţi dintre noi îşi plimbă greutatea excesivă.

Corpul dumneavoastră, în tendinţa lui de a se proteja şi de a-şi menţine integritatea, tinde să nu depună reziduurile toxice şi acide lângă organele vitale. De aceea, le va depune în ţesuturi grase şi în muşchi (coapse, fese, partea superioară a braţelor, sub bărbie).
Această situaţie necontrolată duce la obezitate, la un disconfort general, la letargie (somnolenţă), deoarece corpul îşi cheltuie toată energia în încercarea de a se descotorosi de reziduurile toxice acumulate.
Toate acestea arată importanţa ciclului eliminării şi necesitatea de a-l lăsa să opereze neîntrerupt şi eficient.
Regula ce se desprinde din acest principiu este aceea că trebuie să ne facem un regim de viaţă convenabil, bazat pe principiul “cum să ne curăţăm continuu reziduurile toxice din corp pentru a nu permite depunerea lor la un nivel inacceptabil”.



ALIMENTAŢIE
NATURISTĂ – VEGETARIANĂ?

Vegetarienii se disting prin faptul că nu consumă sub nici o formă carne, de nici un tip, dar fierb majoritatea alimentelor. Chiar dacă se respectă toate “canoanele” fierberii, adică în aburi, enzimele – aceste substanţe atât de necesare organismului – sunt distruse şi omul se hrăneşte greşit.
Zarzavaturile fierte în apă sunt cel mai puternic distruse şi un exemplu concret în acest sens il constituie varza, care prin fierbere îşi pierde 60% din valoarea iniţială. Dar prin fierbere nu sunt distruse numai enzimele, ci şi vitaminele. Una dintre cele mai importante vitamine, vitamina C al cărei rol principal este cel de purificator sanguin, se pierde total prin prelucrarea termică a alimentelor. Nici sărurile minerale nu suportă fierberea, ele fiind eliminate prin apa în care se fierb legumele, chiar şi la aburi, astfel încât zarzavaturile şi legumele îşi pierd practic toate proprietăţile nutritive.
Totodată, în urma procesului de fierbere şi proteinele îşi pierd 2/3 din valoarea lor nutrititivă şi se modifică devenind – în urma arderilor metabolice – reziduuri şi acizi.



Capitolul IV

PRINCIPIILE
ALIMENTAŢIEI CORECTE


Avem la dispoziţie patru principii uşor de înţeles şi de urmat, ce pot deveni unelte valoroase în scopul reducerii greutăţii şi reenergizării corpului dumneavoastră:

1. Principiul unei alimentaţii cu înalt conţinut de apă.
2. Principiul combinării corecte a alimentelor.
3. Principiul consumului corect de fructe.
4. Principiul gestionării depozitelor de grăsime.



1. Principiul unei alimentaţii cu înalt conţinut de apă


Corpul nostru este format în proporţie de 70% din apă, însă din clipa în care ne naştem, el devine avid de mâncare, aer şi apă pentru supravieţuire.
Pentru supravieţuire şi pentru a menţine corpul în cea mai bună condiţie, trebuie să consumăm o dietă care să fie constituită din cel puţin 70% apă. Aici nu este vorba de baut apa, ci de alimentele care să conţină, în stare normală apă.
Fructele şi vegetalele crude sunt alimente care satisfac acest deziderat. Orice altceva este mâncare concentrată, care şi-a pierdut apa prin gătire sau prelucrare. Nu trebuie mâncat exclusiv fructe şi vegetale, ele reprezintă doar 70% din mesele noastre zilnice; restul de 30% va conţine alimente concentrate, cum ar fi: pâine, carne, produse lactate, legume, etc.
Sunt două motive pentru care avem nevoie de apă din vegetale: hrănire şi curăţare. Trebuie reţinut faptul că acestea sunt şi motivele pentru care apa baută nu va fi de nici un ajutor.
Apa este transportată de nutrienţii din mâncare la toate celulele corpului şi apoi, la întoarcere, înlătură reziduurile toxice.
Toti nutrienţii de care are nevoie corpul uman (vitamine, proteine, minerale, aminoacizi, enzime, acizi graşi) se găsesc în fructe şi vegetale. Aceste elemente sunt transportate de apa din vegetale şi fructe în intestine, unde sunt absorbite.
Vitaminele şi mineralele din farmacii – se pare – nu sunt asimilabile. În livezi şi grădini sunt vitaminele, nu în farmacii.
La rândul lor, toxinele (reziduurile) sunt curăţate de apa din corpul nostru şi eliminate.
Ca orice lucru pe care îl folosim, care se curaăţă şi se spală şi corpul nostru are nevoie de acestea. Faptul că o largă pătură a populaţiei este grasă, arată că noi nu curăţăm corpul în interior, deci mâncăm defectuos. Sunt oameni care, o viaţă întreagă, nu îşi pun problema curăţeniei interioare a propriului corp.
Repet, această curăţare a corpului (interioară) se face prin intermediul unei hrane cu un conţinut mare de apă, care va favoriza spectaculos desfăşurarea celor trei cicluri ale corpului.
Când mâncăm trebuie să ne punem întrebarea:

“Oare mâncarea pe care o consum acum va contribui la curăţarea corpului meu sau la îmbâcsirea lui cu toxine ?”.
Sau, cu alte cuvinte: Este dominată de fructe şi salate?

Actualmente, noi suntem prizonierii papilelor noastre gustative. Nu mâncăm alimente de care are cu adevărat nevoie corpul nostru, ci pe cele cerute de gusturi. De aceea, mâncăm acum mâncăruri foarte gustoase care - de fapt – ne năclăiesc corpul adăugându-i greutate.
Daca vreţi să fiţi viu, viguros, vibrant şi într-o formă din cele mai bune trebuie să mâncaţi mâncare vie (fructe şi legume crude).
Comparându-ne cu animalele care trăiesc în mijlocul naturii, aţi văzut animale obeze, ştirbe, surde, cu ochelari, cu stimulatoare cardiace sau animale care să moară de atac de cord, cancer, diabet sau congestie cerebrală?
Carnivorele nu mănâncă niciodată alte carnivore, iar de la ierbivore mănâncă prima dată intestinele pline cu vegetale, bogate în apă; apoi le beau sângele, după care mănâncă organele bogate în apă şi la sfârşit, dacă nu sunt sătule, carnea şi muşchii.
Fără discuţie, există momente când mâncărurile concentrate vor domina; nu trebuie să vă simţiţi vinovaţi. După zeci de ani de concentrate, este greu să treci la o alimentaţie naturală. Vechile pofte răbufnesc. După o zi cu concentrate, a doua zi treceţi pe vegetale. Trebuie să aveţi în minte importanţa acestei alimentaţii bogate în apă.
În atomii moleculelor din plante se află enzimele, care nu sunt lucruri sau substanţe, ci principii ale vieţii fiecărei celule vii. Enzimele din celulele corpului uman sunt identice cu cele vegetale. În consecinţă, când anumiţi atomi sunt necesari pentru refacerea sau înlocuirea celulelor corpului, va apărea o atracţie “magnetică” între celulele de acelaşi tip din alimentele vegetale şi cele din corpul nostru. Deci fiecare celulă din structura corpului nostru este impregnată şi animată de viaţa cunoscută ca enzimă. Această atracţie magnetică este valabilă numai în moleculele vii. Enzimele se distrug la 54 grade C şi orice mâncare gătită la o temperatură mai mare decât aceasta este condamnată la moarte prin dispariţia enzimelor. Mâncarea gătită la peste 54 grade C şi-a pierdut viaţa şi deci valoarea nutritivă. Această mâncare poate să susţină viaţa sistemului uman, dar o face în contul energiei, vitalităţii şi al unei sănătăţi degenerate progresiv.

Băutul apei este specific oamenilor care mănâncă mâncăruri concentrate. Cei care mănâncă fructe şi vegetale crude nu mai au nevoie să bea apă. Dacă totuşi doriţi să beţi apă, ar trebui să beţi apă distilată sau “apă minune” (de tărâţe), dacă aveţi această posibilitate.
Apa de izvor nu este recomandată, deoarece conţine minerale anorganice, pe care corpul uman nu le poate folosi sau precipita şi care se agaţă de colesterolul din corp şi se depune sub forma unei plăci groase pe artere. Apa distilată (şi în vegetale este tot distilată) nu are acest efect.


FOARTE IMPORTANT!

Este foarte periculos sa bei apă la masă, deoarece apa diluează sucurile digestive care “sparg” mâncărurile din stomac, împiedicând digestia corectă a alimentelor şi dereglând puternic cele trei cicluri ale corpului nostru. Se cheltuie totodată o mare cantitate de energie.

2. Principiul combinării corecte a alimentelor


Clasificarea alimentelor


Alimentele sunt substanţe comestibile care conţin un anumit număr de elemente organice, precum: proteine, lipide, glucide, săruri minerale şi vitamine, apă şi materii nedigerabile (ca fibrele).


Proteinele

Acestea sunt celule organice ale muşchilor, organelor, creierului, oaselor etc. Sunt formate din cele mai simple elemente, numite “aminoacizi”.
Problema care se pune în cazul unei alimentaţii “tradiţionale” nu este să duci lipsă de proteine, ci cum să nu mănânci prea multe. Prea multe proteine sunt periculoase pentru corpul uman în aceeaşi măsură cu a avea prea puţine.
Proteinele sunt cele mai complexe alimente, iar asimilarea şi utilizarea lor, cele mai complicate.
Dacă alimentul cel mai uşor de descompus este fructul, cel mai greu de separat în elemente pe care corpul nostru le poate folosi este proteina.
Când consumăm proteine, corpul cheltuie pentru digestie o energie mai mare decât pentru orice alt aliment.
Cu cât mâncăm mai multe proteine, cu atât mai mult ne este consumată energia pentru descompunerea lor.
Noi nu avem nevoie atât de mult de proteine, deoarece corpul uman reciclează doar 70% din reziduurile proteice; şi apoi, noi ne pierdem numai 23 de grame de proteine pe zi, prin fecale, urină, păr, piele moartă şi transpiraţie.
Pentru a completa această cantitate pierdută ar trebui sa mâncăm 75 grame proteine, ori unii mănâncă mai mult.
Consumând mai mult decât avem nevoie, corpul este suprasolicitat în încercarea lui de a elimina surplusul. Proteinele în exces nu numai că vă fură energie, dar trebuie să fie depozitate în corp ca reziduu toxic, determinând şi o creştere în greutate, deoarece nu există energia necesară pentru a-l elimina. A doua zi, un alt surplus de proteine apare şi situaţia se agravează. Proteina nu apare în corpul omului prin consumul de proteine, ci prin aminoacizii din mâncare. Proteina animalelor consumate diferă de proteina umană. Corpul nu poate folosi sau asimila proteine în forma lor originară. Ele trebuie descompuse în aminoacizii care o formează. Apoi, corpul recompune aminoacizii (îi sintetizează) în proteine proprii corpului uman. Valoarea unui aliment este dată de aminoacizii care îl compun. Animalele însă nu au puterea să sintetizeze cei 8 aminoacizi esenţiali şi de aceea trebuie sa-l ia din plante. Plantele îi pot sintetiza din aer, apă, pământ, dar animalele, inclusiv omul, sunt dependente de proteinele din plante – fie direct, mâncând plantele, fie indirect, mâncând animalele care au mâncat plante (carnivorele mănâncă numai ierbivore).
Există 23 de aminoacizi diferiţi. Toţi sunt esenţiali, altfel nu ar mai exista. 15 dintre ei pot fi sintetizaţi de corpul uman, dar 8 trebuie luaţi direct din mâncarea consumată.
Consumarea regulată a fructelor, vegetalelor, nucilor, seminţelor, mugurilor vă asigură toţi aminoacizii necesari, exact ca şi la alte mamifere, care nu consumă carne şi care totuşi nu suferă de vreo deficienţă proteică.
Din alimentele digerate şi din reciclarea reziduurilor proteice, corpul are în permanenţă aminoacizi, care circulă prin sânge şi prin sistemul limfatic. Când corpul are nevoie de aminoacizi, îi ia de aici.
Circulaţia aminoacizilor este ca o bancă deschisă toată ziua. Ficatul şi celulele depun şi scot permanent aminoacizii necesari din sânge şi limfă. Când în sânge sunt prea mulţi, ficatul îi scoate şi îi depune (stochează) până este din nou nevoie de ei. Dacă scade nivelul lor din sânge datorită consumării acestora de către celule, ficatul îi repune înapoi în circulaţie. Şi celulele îi pot depozita şi repune în circulaţie. Deoarece majoritatea celulelor din corp sintetizează mai multe proteine decât este necesar pentru susţinerea vieţii lor, celelalte celule retransformă proteinele repartizate lor în aminoacizi, depozitându-i în sânge. Acest circuit al aminoacizilor este esenţial în înţelegerea faptului că proteinele complete (animale) nu sunt necesare în dietă.
Cei 8 aminoacizi pe care corpul nostru nu îi poate sintetiza trebuie luaţi din alimente. Fructele şi vegetalele conţin majoritatea celor 8 aminoacizi, iar morcovii, bananele, varza, conopida, porumbul, castraveţii, vinetele, mazărea, cartofii, dovlecii, roşiile, nucile, seminţele de floarea-soarelui, susanul, alunele şi fasolea îi conţin pe toţi opt.
Aminoacizii conţinuţi în plante sunt într-o cantitate mai mare decât cei conţinuţi în cărnuri.

Trebuie urmărite următoarele aspecte:

1. Cărnurile nu ne furnizează combustibil; energia se gaseşte în carbohidraţi (vezi “Glucidele”). Carnea nu conţine carbohidrati, deci nu furnizează energie.
2. Grăsimile pot furniza energie, dar descompunerea lor este mai greoaie şi mai puţin eficientă. Ele sunt descompuse în combustibil numai când rezervele de carbohidraţi sunt epuizate. Grăsimea din corp nu provine numai de la consumul ei direct. Când se consumă în exces carbohidraţi, aceştia sunt transformaţi de organism în grăsime şi sunt depuşi ca atare. Astfel, corpul poate înmagazina şi folosi grăsime fără a consuma mâncăruri grase. Depozitele de grăsime pot fi privite ca o bancă de carbohidraţi, unde se fac restituiri sau depuneri, când este necesar.
3. Sănătatea noastră depinde foarte mult de fibrele celulozice pe care le consumăm. Printre multe alte lucruri, ele previn constipaţia şi hemoroizii. Carnea nu conţine fibre celulozice.
4. Un lanţ de aminoacizi conţine de la 51 până la 200.000 de aminoacizi. Când mâncăm carne, acest lanţ trebuie descompus (rupt) complet şi reasamblat în proteină umană. Aminoacizii sunt foarte delicaţi. Căldura gătitului îi coagulează sau îi distruge, făcându-i inutilizabili pentru organism. Astfel, devin toxici depunându-se, mărind consumul de energie.
5. Carnea este foarte bogată în grăsimi saturate, diferite de cele folosite pentru energie; provoacă atacul de cord (datorat colesterolului).
6. Sinteza vitaminei B12 este îngreunată mult, provocând stările anemice.
7. Toxinele conţinute de carnea animalelor au o extraordinar de mare influenţă în perturbarea metabolismului hidraţilor de carbon, de aici până la diabet nemaifiind decât doi pasi.
8. Mare parte a tumorilor, adesea maligne, au la origine substanţe create în timpul digestiei cărnii, care nu au putut fi asimilate de organism.
9. Foarte puţină lume ştie că pentru a înlocui culoarea gri-verzuie a cărnii, după tăierea animalului, cu acea culoare roşiatică, plăcută, a produsului din galantar, majoritatea fabricilor de prelucrat folosesc nitraţi şi conservanţi foarte dăunatori organismului uman, predispunându-l în timp la cancer.
10. In urma procesării termice calităţile cărnii se modifică:
• Valoarea nutritivă a cărnii scade cu 2/3.
• Fierul devine anorganic, deci nefolositor corpului uman.
• Vitaminele dispar aproape complet din carnea friptă sau fiartă.
• Noul aliment încarcă şi acidulează organismul uman favorizând apariţia bolilor.

Se pune întrebarea dacă organismul UMAN este alcătuit şi proiectat pentru a consuma carne.

Care sunt deosebirile fiziologice dintre carnivore şi oameni :

• Potrivit afirmaţiilor domnului Williams Collius, din Medical Counter Point, “omul este înzestrat în mod evident cu dantură, care se aseamană mai mult cu cea a ierbivorelor; acestea au incisivii ascuţiţi pentru a tăia iarba, molarii cu suprafaţa plată pentru a zdrobi legumele şi fructele, iar caninii scurţi şi rotunjiţi, inapţi să sfâşie şi să strivească carnea”.
• Maxilarul unui carnivor se mişcă numai în sus şi în jos pentru a sfâşia şi muşca. Al omului se mişcă şi lateral, pentru a mesteca.
• Saliva omului este alcalină şi conţine ptialină. Salina carnivorelor este acidă, potrivită pentru descompunerea proteinei animale. Îi lipseşte ptialina – o enzimă care transformă amidonul în maltoză şi glucoză.
• Stomacul carnivorelor este un sac rotund şi simplu, care secretă de 10 ori mai mult acid clorhidric decât un exemplar necarnivor.
• Stomacul omului are formă alungită, complicat ca structură şi terminat cu duodenul.
• Intestinele carnivorelor măsoară de 3 ori mai mult decât lungimea trunchiului lor, fiind destinate unei expulzări rapide a mâncării, care se alterează uşor. Intestinele omului sunt de 10-12 ori mai lungi decât trunchiul lui, fiind destinate păstrării alimentelor în ele până când sunt extraşi toţi nutrienţii.
• Pisicile, de exemplu, suplimentându-li-se raţia de carne cu 20 g de unt, vor continua să trăiască fără să aibă nici un fel de schimbare la nivelul arterelor. Imaginaţi-vă că această cantitate de colesterol este de 80 de ori mai mare decât ceea ce regimul nostru alimentar consideră normal. Pe de altă parte, dacă unei nutrii i se administrează numai 4 g de colesterol pe zi, modificarea pereţilor arteriali se va produce într-un mod extraordinar de rapid.
• Ficatul carnivorelor poate să elimine de 10-15 ori mai mult acid uric decât al omului, care elimină foarte puţin.
• Acidul uric este o substanţă extrem de toxică, care se eliberează în organism ori de câte ori se consumă carne (vezi URINA, medicament pentru viaţă de D. Menrath). Spre deosebire de carnivore, omul nu are enzime specializate în descompunerea acidului uric.
• Carnivorele nu transpiră prin piele, acestea neavând pori, ca pielea umană.
• Urina carnivorelor este acidă, a omului este alcalină.
• Limba carnivorelor este aspră, a omului este moale.
• Mâinile omului sunt destinate perfect culesului fructelor şi nu pentru sfâşiat, aşa cum fac animalele cu ghearele lor.

Cu toate că nu a fost creat să mănânce carne, de ce omul o consumă totuşi ? Din două motive:

1. Din obicei sau tradiţie.
2. Pentru că îi place carnea.

Deci pentru digestia cărnii este necesară o cantitate enormă de energie, ceea ce face şi mai dificilă sarcina scăderii greutăţii celor care nu şi-o doresc şi o au.

Aş dori să vă intrebaţi: unde aţi dori să serviţi masa?
Într-o grădină cultivată cu legume şi cu pomi fructiferi sau într-un abator, în ambele cazuri aşteptând la faţa locului să vi se aducă masa proaspătă?

Daca veţi continua să mâncaţi carne, pentru a minimaliza efectele negative căutaţi să:

1. Găsiţi o sursă de carne nechimizată.
2. Nu mâncaţi carne decât o dată pe zi, pentru a economisi energia internă. (Dacă practicaţi urinoterapia, renunţaţi complet la consumul ei!).
3. Combinaţi corect carnea cu alte alimente.

In cazul unor activităţi fizice grele, gândiţi-vă că:

• proteinele nu vă cresc forţa, ci prin descompunerea lor, v-o cheltuiesc.
• proteinele sunt dezastruoase, întrucât ele nu produc energie, ci o consumă.

Exemple :

• Un leu care mănâncă carne doarme 20 ore/zi.
• Un urangutan, care mănâncă numai vegatale doarme 6 ore/zi.
• Populaţiile care trăiesc în zona arctică şi au ca aliment preponderent carnea, au o medie de viaţă de numai 27 de ani.



Rolul vitaminei B12

Aceasta se găseşte în plante în cantitate foarte mică (excepţie făcând pătrunjelul şi tărâţa de grâu), dar ea este asigurată de corpul nostru.
Stomacul secretă o substanţă denumită “factor intrinsec”, care transportă vitamina B12 creată de flora bacteriană din intestine.
La combinaţii incorecte de alimente, când apare putrefacţia, factorul intrinsec nu mai este secretat, întarziindu-se astfel producerea noii vitamine B12.

Consumul de ouă nu este nici el prea indicat, deoarece:

• ar trebui consumate crude, dar conţin arsenic;
• prin fierbere, aminoacizii din ouă se coagulează, deci se pierd;
• ouale conţin multă sulfură, care este periculoasă pentru ficat şi pentru rinichi.


Glucidele (hidraţii de carbon)

Sunt molecule în a căror compoziţie găsim carbon, oxigen şi hidrogen.

Glicemia

Glicemia reprezintă procentul de glucoză în sânge. Se constituie ca principal element energetic al organismului. Este stocată, ca rezervă, în muşchi şi ficat, sub formă de glicogen. În aşa-zisa stare de nemâncare, glicemia are de obicei valoarea de 1g/1 litru de sânge. În această stare, când se absoarbe o glucidă, se constată o variaţie a procentului de glucoză din sânge, în trei timpi :

I. Glicemia creşte (în funcţie de natura glucidei).
II. Glicemia scade (după producerea insulinei de către pancreas), glucoza pătrunzând astfel în celule.
III. Glicemia revine la normal.

Consider că renumita clasificare a glucidelor în două categorii, zahăruri rapide şi zahăruri lente, considerând drept criteriu de diferenţiere capacitatea lor de a fi asimilate de către organism, a fost complet greşită.

Studii recente constată indubitabil că rapiditatea cu care glucoza este eliberată şi asimilată de către organism nu este condiţionată de complexitatea moleculei de hidrat de carbon.
Astfel că, în loc să ne intereseze viteza de asimilare este mai indicat să ne interesăm de glucide în raport cu creşterea glicemiei pe care o provoacă, cu alte cuvinte, de cantitatea de glucoză produsă.
Majoritatea oamenilor de ştiinţă clasifică glucidele după puterea lor glicemică, definită prin noţiunea de “indice glicemic”.
Fără sa intru în amănunte plictisitoare şi considerând în mod arbitrar indicele glucozei ca fiind 100, vă voi prezenta spre exemplificare un tabel în care principalele alimente din viaţa dumneavoastră cotidiană sunt ierarhizate în funcţie de “indicele glicemic”.

Nu trebuie uitat că:

• Acest indice este cu atât mai ridicat cu cât nivelul glicemiei induse de respectiva glucidă este mai mare.
• Prelucrarea industrială a glucidelor măreşte indicele glicemic al acestora (porumb = 70, fulgi de cartofi = 95, cartofi fierţi = 70, zahăr = 75).
• Nu numai cantitatea, ci şi calitatea părţii fibroase a glucidei influenţează mărimea indicelui (pâine foarte albă = 95, pâine graham = 35).
Vom numi de aici încolo glucidele cu indice glicemic scăzut cu termenul de “glucide benefice”, iar glucidele cu indice glicemic ridicat cu termenul de “glucide malefice”.


GRÂUL

Soldaţii romani erau recunoscuţi pentru rezistenţa lor fizică, dar puţini ştiu că li se dădeau ca raţie boabe de grâu, pe care le luau în timpul marşurilor nesfârşite şi pe care le mestecau încet şi bine.
Scrierile din Antichitate afirmă că boabele de grâu sunt o hrană completă şi prin urmare, se putea trăi numai cu ele. Toate substanţele cu adevarat nutritive din grâu se află în tărâţe şi în germeni. Interiorul din care se scoate făina se rezumă doar la amidon. Pâinea obţinută este gustoasă, dar sângele primeşte acizi în cantitate mare, organele se încarcă de reziduuri, mucoase şi sedimente. Este un moment prielnic pentru ca agenţii patogeni să se instaleze…



Clasificarea alimentelor după indicele glicemic

Glucide malefice Glucide benefice
Maltoză 110
Glucoză 100
Pâine foarte albă 95
Fulgi de cartofi instant 95
Miere, dulceaţă 90
Corn flakes 85
Morcov 85
Zaharoză (zahăr alb) 75
Pâine albă 70
Orez alb 70
Cartofi 70
Porumb 70
Sfeclă 70
Biscuiţi 70
Paste (făină albă) 65
Banane 60
Stafide 60 Fulgi de ovăz 50
Cereale cu tărâţe 50
Orez complet 50
Pâine de grâu integrală 50
Paste din făină cernută 45
Pâine de secară completă 40
Mazăre verde 40
Fasole albă 40
Pâine integrală 35
Lactate 35
Fructe proaspete 35
Linte 30
Năut 30
Fasole uscată 25
Ciocolată amăruie 22
Fructoză 20
Arahide 15
Legume (verzi) 15


De reţinut :

• Glucidele “malefice” provoacă creşterea glucozei din sânge, numită şi hiperglicemie.
• Glucidele “benefice” sunt glucide pe care organismul le asimilează greu, provocând astfel o creştere redusă a glucozei din sânge.



Lipidele (grăsimile)

Se mai numesc şi corpi graşi, fiind în principiu molecule complexe.
Se împart în două categorii, având drept criteriu originea lor:

• Lipide de origine animală (de exemplu, cele conţinute de: carne, unt, peşte, smântână, brânză, etc.).
• Lipide de origine vegetală (de exemplu, cele conţinute de uleiul de măsline).

Lipidele conţin numeroase vitamine, printre care: A, D, E, K, cât şi acizi graşi esenţiali (obţinuţi numai prin presarea la rece a grăsimilor), elemente ce servesc la elaborarea unor hormoni.


Fibrele alimentare

Sunt substanţe care se află mai ales în legume, fructe şi cereale în stare brută.
Datorită celulozei, mucilagiilor, pectinei şi ligninei, fibrele alimentare, chiar dacă nu au o valoare energetică pregnantă, joacă un rol foarte mare în digestie, asigurând un tranzit intestinal bun (în lipsa acestuia apărând cazurile de constipaţie). Sunt foarte bogate în oligoelemente (cu rol de catalizator în organism), vitamine şi săruri minerale. Previn arterioscleroza, datorită puterii de a împiedica absorbţia pe cale digestivă a lipidelor.
Consumul fibrelor alimentare (celuloza) are ca efect atât scăderea secreţiei de insulină (insulinemia), cât şi a glicemiei.
O cantitate de 40 g de fibre pe zi ar fi necesarul optim pentru hrana unui adult. După afirmaţiile lui Michel Montignac, în anul 1925 consumul de legume uscate (foarte bogate în fibre) era de 7,3 kg anual, pe când astăzi este de numai 1,3 kg.

Sursele de fibre (celuloză) şi concentraţia lor
la 100g de alimente (după Michel Montignac)

Produse cerealiere Legume
uscate Fructe uscate
oleaginoase Legume
verzi Fructe proaspete
Tărâţe 40g
Pâine integrală 13g
Făina necernută 19g
Orez integral 5g
Orez alb 1g
Pâine albă 1g Fasole uscată 25g
Mazăre uscată 23g
Linte 12g
Năut 2g Nucă de cocos 24g
Smochine uscate 18g
Migdale 14g
Curmale 9g
Arahide 8g Mazăre verde fiartă 12g
Pătrunjel 9g
Spanac fiert 7g
Anghinare 4 g
Praz 4 g
Varză 4 g
Ridichi 3 g
Ciuperci 2,5 g
Morcovi 2 g
Salată verde 2 g
Lăptucă 4 g Zmeură 8g
Pere cu coajă
3g
Mere cu coajă
3g
Căpşuni 2g
Piersici 2g

Pentru clarificare

Cunoscând acum cele patru mari categorii de substanţe alimentare este de reţinut că proteinele sunt realmente necesare organismului datorită conţinutului lor de aminoacizi şi aceasta este cu atât mai pregnant, cu cât este ştiut că organismul uman nu poate să-i producă. În acelaşi fel stau lucrurile şi cu anumite grăsimi cu conţinut vitaminic, dar şi acidul linoleic şi linolenic (doi acizi graşi esenţiali organismului uman), pe care celula umană este incapabilă sa-i sintetizeze. Glucidele sunt mai puţin importante, întrucât organismul uman poate produce glucoză, folosind grăsimile de rezervă.
Lipidele şi proteinele pot fi găsite împreună în aceleaşi alimente (de ex. în carne).



Clasificarea lipidelor, glucidelor, glucido-lipidelor
şi a fibrelor alimentare

Lipide Glucide Alimente
glucido-lipide Fibre
alimentare
Carne
• Oaie
• Vacă
• Viţel
• Cal
• Porc
Mezeluri
Pasăre
Iepure
Peşte
Crab
Crevete
Langustină
Langustă
Ou
Unt
Brânzeturi
Uleiuri
Margarine Făină
Pâine
Biscuiţi
Orez
Cartofi
Paste
Griş
Cus-cus
Tapioca
Fasole uscată
Mazăre
Linte
Năut
Morcovi
Miere
Alcool
Porumb
Fructe Lapte
Nuci
Alune
Arahide
Migdale
Creier
Ficat
Soia (faină)
Germeni de grâu
Paste cu ou
Nucă de cocos
Ciocolată
Zahăr
Măsline
Castane
Castane dulci
Stridii Sparanghel
Salată verde
Spanac
Vinete
Roşii
Dovlecei
Ţelină
Varză
Conopidă
Varză acră
Fasole verde
Praz
Anghinare
Ardei gras
Andive
Ciuperci
Napi
Fructe
Legume uscate


ATENŢIE !

Mâncărurile gătite (procesate termic şi chimic) sunt consumate în cantităţi de trei, patru ori mai mari decât cele în stare crudă şi aceasta pentru că volumul alimentelor scade mult prin fierbere. Aşa se explică apariţia excesului ponderal, care ulterior, se elimină foarte greu.
Concluzia? Numai prejudicii, mult stres psihic şi fizic! Şi totul datorită consumului de alimente gătite. Ne îmbolnăvim, cheltuim mult mai mult atât pentru prepararea hranei, cât şi pentru doctori şi medicamente.



Clasificarea glucidelor din principalele alimente

Glucide malefice Glucide benefice
Zahăr de trestie (alb sau roşcat)
Miere
Sirop de arţar
Zahăr de sfeclă
Zahăr brun nerafinat
Dulciuri
Melasă
Dulceţuri
Jeleuri
Îngheţată de frişcă
Băuturi dulci (sucuri acidulate, Coca-cola)
Făină rafinată (pentru: franzelă, biscuiţi)
Prăjituri din făină albă şi zahăr
Pizza
Brioşe, cornuri, biscuiţi
Foietaje, sufleuri
Paste albe (spaghete, raviolli etc.)
Orez alb (rafinat)
Amidon din cartofi
Morcovi
Porumb
Amidon din porumb
Griş
Cus-cus
Amidon
Cereale cernute
Fulgi de porumb
Petale de porumb
Alcool (în special distilat) Cereale brute (grâu, ovăz, orz, mei etc.)
Făină brută (necernută)
Pâine integrală
Pâine de secară, integrală
Pâine cu tărâţe
Orez integral
Paste din făină integrală
Germeni de grâu
Bob verde
Linte
Fructe
Ţelină
Napi
Germeni de soia
Vinete
Dovlecei
Castraveţi
Roşii
Ridichi
Ciuperci
Fasole verde
Praz
Anghinare
Ardei gras
Salată verde
Spanac
Năut
Mazăre uscată
Fasole uscată

3. Principiul consumului corect de fructe


Fructele sunt alcătuite din celuloză, fiind considerate în acelaşi timp glucide, deoarece conţin “zahăr” sub forma fructozei; aceasta din urmă se transformă în glicogen (energie disponibilă rapid).
Din fericire, cantitatea de zahăr din fructe nu este mare şi în plus, este eliberată într-o mică măsură datorită fibrelor pe care le conţin acestea.
• Important de reţinut şi respectat este regula de a nu combina fructele cu nimic altceva, nici cu lipide, nici cu proteine.
• Obiceiul de a mânca fructe la sfârşitul mesei este nesănătos; când sunt combinate cu alte alimente, fructele perturbă digestia şi îşi pierd astfel majoritatea vitaminelor.
• Combinate cu alte alimente, fructele vor rămâne prizoniere în stomac, unde vor fermenta, producând chiar şi alcool, deci toată digestia va fi perturbată.
• Fructele se mănâncă doar pe stomacul gol; puteţi să le mâncaţi dimineaţa sau seara la 2-3 ore dupa cină.
• Celor care suferă de insomnie le recomand să nu consume portocale la culcare, vitamina C având un efect de stimulare.
• Se recomandă consumarea fructului împreună cu coaja lui, în care se află cea mai mare cantitate de celuloză, care ajută tranzitul intestinal.
• Coaja fructelor limitează puterea lor glicemică.
• LĂMÂIA este, paradoxal, alcalinizantă şi antiacidă gastric, neprovocând arsuri stomacale. Mai mult, cunosc cazuri de vindecări ale ulcerelor gastrice dupa consumul acesteia. Gustul acid nu trebuie să ne ducă neapărat cu gândul la aciditatea lămâii. Acesta este dat de acizii organici, care nu rămân ca atare în celule. Uimitor este faptul că lămâia este inclusă printre cele mai bazice alimente. În exteriorul organismului nostru ea se comportă sub influenţa unei reacţii acide, pe când în interiorul corpului nostru ea generează alcalinitate, deoarece în timpul digestiei acidul citric conţinut de lămâie este oxidat, rămânând sărurile care păstrează alcalinitatea sângelui. Deci la o analiză profundă, lămâia înseamnă energie, deci viaţă.


• Zeama de lămâie picurată în urechi are efect calmant în otite.
• Sucul de lămâie diluat cu apă distilată în proporţie de 1:1 şi picurat în ochi vindecă blefaritele.
• Hemoragiile nazale se opresc dacă introducem în nări tampoane îmbibate cu suc de lămâie.
• Durerile de cap dispar dacă se pune o compresă cu felii de lămâie pe frunte.



Oamenii nu ştiu când şi cum se mănâncă fructele, iar corpul ţipă disperat după ele. Fructul este cea mai binefăcătoare mâncare, dătătoare de viaţă şi energie, din câte există. Fructele sunt cel mai important aliment pe care îl putem consuma. Strămoşii noştri au mâncat numai fructe milioane de ani.
Mâncărurile lasă urme pe dinţii noştri. Din studierea dinţilor fosilizati, rezultă că primii oameni nu mâncau nici carne, nici seminţe, nici tulpini, nici rădăcini sau frunze, ci fructe. Ei erau fructivori şi fără excepţie, timp de milioane de ani au mâncat numai fructe.
Deoarece fructul este alimentul la care omul este adaptat biologic pentru a putea să îl mănânce, este mai important să ne punem problema: Câte fructe am mâncat astazi? decât: Câte proteine am mâncat astazi?
Se cumosc numeroase cazuri de otrăvire cu proteine. Supraconsumul lor este legat de cancerul ficatului, al vezicii urinare, mamar, stomacal şi de leucemie – care reprezintă 1/3 din toate formele de cancer uman cunoscute.

Otrăvurile din proteine nu se găsesc în fructe şi pentru că scopul nostru este acela de a ne curăţa organismul de toxine, calea cea mai eficientă este de a consuma cât mai multe fructe.

Fructele constituie mâncarea cu conţinutul cel mai mare de apă: 80-90%. În plus, ele sunt pline de vitamine, minerale, carbohidraţi, aminoacizi, acizi graşi. Prin natura lui, fructul dă corpului posibilitatea să se cureţe de toxine, dacă este corect consumat.
Studiile arată că “ceea ce mănânci la o masă afectează ceea ce vei mânca la masa următoare”. La două grupuri studiate, dintre care unuia i s-au dat fructe, iar celuilalt alimente dulci pe bază de zahăr, s-a constatat că: grupul care mâncăse fructe a dorit să mănânce în medie cu 479 calorii mai puţin, decât grupul care mâncase zahar.

Fructele curăţă, nu năclaiesc corpul.

Fructele cer mai puţină energie pentru a fi digerate decât orice alt aliment… În practică, nici o energie nu este cheltuită la digestia lor; mai mult, fructele dau energie corpului.

Tot ceea ce intră în stomacul omului trebuie să fie descompus, transformat în glucoză, fructoză, glicerină, aminoacizi şi acizi graşi. Aceştia sunt nutrienţii din alimente folosiţi de organism.

Creierul funcţionează numai cu glucoză. Fructul înseamnă mai ales glucoză în organismul dumneavoastră. Digestia, absorbţia şi asimilarea lui necesită o infimă energie din cea cheltuită pentru descompunerea altor alimente.
Alte mâncăruri (corect combinate) se digeră în timp de ½ - 4 ore, cu o mare cheltuială de energie. Fructele nu sunt digerate în stomac, ci sunt doar predigerate. Ele trec prin stomac timp de 20-30 min. (bananele, curmalele şi fructele uscate la soare stau cam o oră).
Energia economisită prin “nedigerarea” fructelor este enormă şi folosită imediat de organism pentru curăţarea ţesuturilor de toxine. Condiţia este ca fructele să fie corect consumate.
Deoarece stau în stomac atât de puţin timp, înseamnă că ele nu trebuie mâncate cu/după ceva, ci pe stomacul gol, dimineaţa. Imediat cum fructul vine în contact cu mâncarea din stomac şi cu sucurile digestive, întreaga masă de alimente începe să se “strice”. Orice proteină din stomac va putrezi, orice carbohidrat va fermenta. Totul devine acid. S-ar putea să nu vă fie rău, dar aceasta nu înseamnă că nu aţi încălcat o regulă de bază în alimentaţie, ci arată enorma adaptabilitate a corpului nostru.

Exemplu: Pepenele nu trebuie mâncat niciodată după masă, deoarece produce fermentaţie. Dacă îl mâncaţi pe stomacul gol, iar dupa 20 de minute mâncaţi altceva, veţi vedea ce efecte pozitive va avea.

Fructele clasificate botanic drept “acide” (portocale, ananas şi grapefruit), ca – de altfel – toate fructele odată ajunse în stomac devin alcaline (dacă se consumă pe stomacul gol). Ele neutralizează, ca şi vegetalele crude, acizii care se formează în corp.
Un corp toxic acid se poate recunoaşte după: balonare, greutate excesivă, păr încărunţit, chelire, izbucnire nervoasă, cercuri negre sub ochi, riduri premature pe faţă, ulcerări. Consumul corect de fructe duce la o incredibilă întinerire, longevitate, sănătate şi energie.
În afara faptului că ele aduc în corp apa de curăţare, se ştie că fructele nu lasă reziduuri în sistem, nu cheltuie energie pentru digestie, importanţa lor enormă constând în conţinutul valoros de “combustibil”. Fără combustibil organismul nu poate funcţiona.
Valoarea de combustibil reprezintă ceea ce trebuie căutat în orice mâncare.

Procentele ideale ale celor 5 nutrienţi esenţiali de care are nevoie organismul nostru sunt următoarele:

• Glucoză 90%
• Aminoacizi 4-5%
• Minerale 3-4%
• Acizi graşi 1%
• Vitamine sub 1%

Fructele sunt singura mâncare cu această compoziţie perfectă de nutrienţi.
Trebuie însă făcute două remarci importante referitoare la consumul fructelor:

1. Fructele sau sucul lor se pot consuma numai proaspete.

Fructele fierte sau coapte nu mai furnizează nici substanţe nutritive, nici apa necesară curăţării, ele sunt acide şi forţează corpul să le anuleze aciditatea cu cheltuială de energie.
Gătitul distruge valoarea potenţială a fructelor.
Trebuie să ne amintim mereu să mestecam bine fructele, să le îmbibăm bine cu salivă şi să nu le înfulecăm cu lăcomie.

2. Cât timp trebuie să treacă de la consumarea altor alimente până la mâncarea fructelor?

Atât timp cât stomacul este gol, puteţi consuma când şi câte fructe doriţi, lăsând să se scurgă 20-30 de minute înainte de a mânca alte feluri de mâncare.
După ce aţi mâncat orice altceva în afară de fructe, trebuie să aveţi în vedere timpul de digestie, astfel :

Alimentul Timpul de digestie
Salată sau vegetale crude
Mâncăruri corect combinate fără carne
Mâncăruri corect combinate cu carne
Orice mâncare incorect combinată 2 ore
3 ore
4 ore
8 ore

Dacă ne întreabă cineva:

• Care credeţi că este cea mai periculoasă masă din zi?
Veţi putea răspunde precis: Înainte de culcare!
• Dar a doua masă ca pericol?
Vă răspund eu: Micul dejun copios! De ce?

Amintiţi-vă:

• Energia este baza vieţii. Când vă sculati dimineaţa sunteţi odihnit şi în cea mai bună formă energetică pe care v-o pot furniza sistemul şi somnul.
• Pe ce veţi cheltui (risipi) această energie? Pe un mic dejun copios? Digerarea (mare consumătoare de energie) acestui “mic dejun” vă va uza energia şi nu vă va aduce un surplus energetic.

Mai ales “micile dejunuri tradiţionale”: ouă, brânză, şuncă, pâine, roşii, ceai, lapte, dulceaţă, conserve, prost combinate consumă o mare cantitate de energie. Energia nu poate fi furnizată decât dupa ce mâncarea este absorbită de intestine.
Dacă vom înlocui acest amalgam de alimente cu fructe, energia ne va ajunge în corp instantaneu – în loc să aşteptăm ore, iar starea de somnolenţă ce urmează micului dejun bogat tradiţional dispare.

Deci, ca regulă: Mâncaţi la micul dejun numai fructe; mâncaţi fructe dimineaţa, ori de câte ori vă este foame.


Mâncatul fructelor pe stomacul gol accelerează pierderea greutăţii inutile. Caloriile de înaltă calitate care se găsesc în fructe nu vor crea probleme de greutate corpului dumneavoastră.
Raţiunea pentru care vă recomand consumul fructelor dimineaţa este legată de cele trei cicluri ale organismului nostru :

I. Eliminarea (între orele 4 – 12). Mâncând fructe şi căpătând energie se favorizează eliminarea toxinelor. Consumarea altor alimente frâneaza eliminarea. (Dacă veţi continua să beţi cafea, beţi-o după ora 12).
II. Consumul alimentelor (între orele 12 – 20). Mâncaţi, dar atenţie: digestia consumă energie. Începeţi cu salate şi pe masură ce vă apropiaţi de ora 20, puteţi consuma proteine, dar corect combinate.
III. Asimilarea (între orele 20 – 4). Acum corpul dumneavoastră îşi extrage substanţele nutritive şi le utilizează. Dacă aţi combinat corect mâncărurile, în 3 – 4 ore ele ajung în intestin, unde începe absorbţia lor de către corp.


4. Principiul gestionării depozitelor de grăsime

Asociaţia lipide – glucide, în cadrul unei funcţionări pancreatice defectuoase, poate determina kilogramele excedentare şi starea sănătăţii.

• Principiul de bază al noului mod de alimentaţie se bazează, în parte, pe faptul că în majoritatea cazurilor, se evită amestecarea lipidelor cu glucidele “malefice”, având grijă să preferăm lipidele “benefice”, în scopul prevenirii bolilor cardiovasculare.
• Lipidele vor fi însoţite de diferite legume, în special de fibre alimentare.

Exemple de meniuri în care glucidele “malefice” nu figurează:

1. Sardele (lipide “benefice” + proteine)
Omletă cu ciuperci (lipide + fibre)
Salată verde (fibre)
Brânză (lipide + proteine)

2. Crudităţi (fibre)
Pulpă de viţel cu fasole verde (lipide + proteine)
Salată verde (fibre)
Zmeură (glucide “benefice” + fibre)

3. Salată de roşii (fibre)
Cod cu vinete (lipide “benefice” + proteine + fibre)
Salată verde (fibre)
Brânză (lipide + proteine)


La cele trei meniuri enunţate cel mai important lucru este acela că toate se vor consuma FĂRĂ PÂINE.

• Brânzeturile de vacă conţin 5 g de glucide la 100 g.


ATENŢIE ! Brânzeturile nu trebuie mâncate la sfârşitul unei mese care conţine lipide.


• Dacă alimentaţia ar fi lipsită de glucide, pancreasul nu ar secreta insulina şi deci nu s-ar constitui grăsimi de rezervă.
• Organismul are nevoie de energie pentru menţinerea echilibrului vital, astfel încât el va recurge la grăsimile de rezervă pentru a obţine energia care îi este necesară.
• Alimentându-se normal (vitamine, săruri minerale, etc.), organismul îşi va reduce de la sine grăsimile de rezervă, care constituie excesul de greutate, va arde cu prioritate stocurile de grăsime acumulate în prealabil.
• Totuşi, glucidele “malefice” (cartofi prăjiţi, dulciuri, prăjituri) vor putea face parte din alimentaţie, cu condiţia de a nu le ingera decât în mod excepţional şi întotdeauna separat de lipide.
• Suntem victimele deplorabilelor obişnuinţe alimentare proprii civilizaţiei noastre.
• În copilărie: piureuri, prăjituri, bomboane, acadele – apoi paste făinoase şi orez, felii groase de pâine cu unt, cornuri, dulceaţă şi turtă dulce.
• Mai târziu: cartofi, macaroane, multă pâine, orez şi zahăr.
• În studenţie “glojdeala” de la cantine sau gustările rapide şi sandviciurile uriaşe.
• Fiind matur deja, obişnuinţele căpătate până în acest moment sunt greu de înlăturat şi bineînţeles, adaosurile cu care mai vine şi partenerul de viaţă (eventual un sos alb cu făină).
• Aceste faimoase obişnuinţe alimentare dăunatoare, care vi s-au imprimat sau pe care le-aţi adoptat din comoditate, au drept consecinţă creşterea greutăţii peste cea normală şi chiar dacă aceasta nu se instalează, în mod sigur va avea ca efect dezechilibrarea metabolismului şi un mare număr de afecţiuni.




REGULI DE AUR
PENTRU A REDUCE STRESUL!

• Nu faceţi nimic din ceea ce mai târziu v-ar putea determina să spuneţi o minciună!
• Evitaţi amânările. Nu lăsaţi pe mâine ce puteţi face astazi. Ce puteţi face astazi, faceţi acum!
• Nu fiţi extrem de exigent cu dumneavoastră!
• Refuzaţi orice proiect, orice activitate sau chiar o simplă invitaţie la film dacă nu aveţi energia şi dispoziţia pentru aceasta, spunând întotdeauna NU!
• Descărcaţi-vă sufletul! Discutaţi problemele dumneavoastră cu un prieten de încredere; vă poate ajuta să ieşiţi din confuzie şi să vă rezolvaţi mai uşor problemele.
• Rezervaţi-vă timp în fiecare zi pentru propria dumneavoastră intimitate, linişte şi meditaţie!
• Uitaţi şi iertaţi evenimentele neplăcute sau oamenii care v-au făcut rău. Acceptaţi faptul că lumea în care trăim este o lume imperfectă!
• Puneţi mai multă dragoste în tot ceea ce faceţi!
• Nu neglijaţi masa de “prânz”. Indepartaţi-vă cu mintea şi cu trupul de biroul dumneavoastră sau de locul de muncă, chiar dacă o faceţi doar pentru 15 minute.


Capitolul V

ÎNTREBĂRI FIREŞTI, RĂSPUNSURI…ULUITOARE!

A. Ce părere aveţi despre băutul cafelei? Dar al ceaiului?

Cofeina din cafea este un drog care duce la dependenţă.

Cafeaua decofeinizată este şi mai nerecomandată, deoarece conţine un solvent chimic foarte caustic.

• Cafeaua naturală prajită conţine un element toxic foarte complex, numit cafeotoxina. Pe lângă aceasta, principalii componenţi ai acesteia sunt: vitamina PP, oligoelemente şi cafeina (o toxină foarte puternică). Mai are prostul obicei de a bloca circulaţia energiilor între principalii centri energetici ai corpului.
• In cafeaua preparată nu se gasesc aproape deloc lipide, protidele şi glucidele fiind în proporţie infimă, deci ca valoare nutritivă este egală cu zero.
• Adevarata cafea tare de tot, tip “Ness”, cu o doză mare de cofeină, trebuie eliminată din consumul dumneavoastră.
• Cofeina nu este o glucidă şi totuşi pune în pericol sănătatea dumneavoastră, întrucat stimulează pancreasul şi generează o secreţie de insulină.
• Marii băutori de cafea (cu sau fără cofeină) se expun unui risc suplimentar: creşterea procentului de colesterol în sânge. În plus şi nu în ultimul rând, consumul permanent de cafea instalează in timp, aşa-numita vâscozitate mentală, ajungându-se la diminuarea puterii mentale şi la apariţia unor crize dese de confuzie a ideilor. Se instalează incoerenţa musculară, tulburări ale simţurilor şi stări de agitaţie (beţie cafeică). Imaginaţi-vă creierul unui individ în urma consumului exagerat de alcool, “dres” cu o ceaşcă de cafea tare! În timp, cafeotoxina acumulându-se în organismul uman provoacă, la nivelul sistemului nervos central, o acţiune depresivă, influenţând toţi centrii nervoşi.
• Teina din ceai are acelaşi efect ca şi cofeina şi în plus, afectează absorbţia fierului.
• Cafelei şi ceaiului le trebuie 24 ore să treacă prin rinichi. Mai mult de o ceaşcă de cafea sau de ceai pe zi reprezintă o sarcină dificilă pentru rinichi.
• Cafeaua este periculoasă şi pentru că formează acid în stomac. Consumată dupa masă, forţează mâncarea să parasească prematur stomacul şi încetineşte mişcarea intestinelor. Extrema importanţă a evitării mâncărurilor care cauzează aciditate a fost subliniată deja în această lucrare. Sângele este uşor alcalin. Cafeaua şi ceaiul sunt acid curat în corpul dumneavoastră. Mai mult acid în sânge duce la reţinerea unei cantităţi sporite de apă pentru a-l neutraliza, adăugând o greutate în plus corpului dumneavoastră.

Desigur, o ceaşcă de cafea (fără zahăr rafinat de sfeclă), băuta în a doua parte a zilei, nu o să fie o nenorocire foarte mare. În locul ceaiului chinezesc şi al cafelei, vă recomand ceaiurile de plante, iar pentru cei care într-adevăr nu se pot abţine, la capitolul “Reţete speciale” le recomand un preparat care, deloc nociv, poate înlocui cu succes cafeaua.



B. Ce părere aveţi despre băuturile răcoritoare? (din comerţ)

• Sunt preparate, în general, din extracte sintetice din fructe sau din plante şi conţin mult zahăr.
• Sunt daunătoare şi de aceea, trebuie total excluse, cu atât mai mult cu cât sunt şi acidulate; acestea irită stomacul, provocând gastrită şi aerofagie.
• Pot fi toxice, chiar dacă sunt preparate pe baza unor extracte naturale; s-a constatat că extractele naturale de citrice, de exemplu, conţin urme importante de substanţe nocive, cum sunt terpenele.

Băuturile “de tip COLA” conţin cofeină, benzoat şi acid fosforic (da, aţi citit bine şi dacă nu credeţi, uitaţi-vă pe eticheta unei sticle de “Coca-Cola”!), ceea ce riscă să dezechilibreze raportul calciu-fosfor din alimentaţie, periclitând procesul de fixare a calciului în oase.


Retineţi! – toate băuturile răcoritoare conţin acid fosforic, acid malic şi eriteobic. Acidul malic şi cel citric din fructe devin alcaline în stomac. Cele din sucuri rămân acide, căci sunt fracţionate la extragerea din fructe prin căldura folosită în procesul de fabricaţie. Alte chimicale şi substanţe nocive conţinute de sucuri sunt: zahărul alb rafinat, cofeina, conservanţii.


Sucurile din comerţ, cola şi băuturile înrudite sunt atât de periculoase încât ar trebui să aibă pe etichetă, ca şi ţigările, un anunţ de prevenire, interzicându-se copiilor şi adolescenţilor consumul acestora.

Sucurile băute în timp ce mâncăm duc la fermentarea mâncării, înlocuind astfel digestia. Este o crimă să se dea sucuri copiilor, pentru că aceştia se vor obişnui cu cofeina conţinută de acestea. Este de preferat consumul sucurilor obţinute la storcatorul de fructe şi al apei minerale în locul sucurilor din comerţ.


C. Puţină ciocolată este chiar aşa de rea?

O bucăţică de ciocolată, din când în când, nu este dăunatoare. Ciocolata are o serie de ingredienţi periculosi: cofeina, theobromina (un alcaloid cancerigen ce atacă AND-ul la nivel de celulă, provocând atrofierea testiculelor) şi zahărul alb rafinat.


D. Cât de dăunator este zahărul?

Potrivit legilor naturii, alimentele nu trebuie modificate nici de caldură, nici de rafinare, nici de decojire, ele trebuie să fie lăsate aşa cum sunt, în întregul lor. De exemplu, tărâţele conţin complexul de vitamine B şi calciu, care este indispensabil în metabolismul amidonului şi al zahărului. În lipsa acestor substanţe din alimente, organismul uman este forţat să le ia din resursele proprii, fapt ce duce la o pierdere însemnată şi la un dezechilibru. Pe scurt, fără a apela la lucrurile foarte subtile pe care le provoacă în organism, la contactul acestuia din urmă cu cea mai mică cantitate de zahăr se petrece următorul lucru:

• Trecerea zahărului în intestinul subţire şi de aici în sânge se produce foarte rapid.
• De aici se produce o modificare a structurii sângelui, creându-se o stare de hiperglicemie.
• Se instalează foarte rapid o stare de excitare pshică şi fizică.
• Pancreasul, în stare de alarmă (în urma şocului), produce insulină cu mult peste limitele normale. Efect: hipoglicemia însoţită de oboseală accentuată.
• Şocul continuă, răsfrângându-se asupra ficatului care şi el, în aceeaşi stare de buimăceală, îşi transferă cea mai mare parte din rezerva de glucide în sânge.
• Acestea sunt sinusurile care înnebunesc metabolismul şi dereglează sistemul nervos.

În procesul rafinării zahărului, fiecare rămaşiţă a vieţii, toţi nutrienţii, vitaminele, mineralele sunt înlăturate, rămânând un reziduu mort: ZAHĂRUL. Mai mult, adăugat în ceaşca cu cafea, în combinaţie cu cofeina, formează o substanţă de 10 ori mai toxică decât nicotina pură! !

Astfel, dupa rafinare, zahărul nu mai deţine decât un singur element (carbonul) din cele peste 50 de elemente pe care le conţin trestia sau sfecla de zahăr înainte de … distrugere! Ca urmare, corpul omenesc este silit să-şi procure aceste elemente din rezervele proprii. Odată ajuns în circuitul sanguin, zahărul începe să creeze dezordine, deoarece, fără să stea în intestin, trece imediat în sânge. Aici, cantitatea de zahăr creşte anormal de mult într-o scurtă perioadă de timp, ceea ce dezvoltă un surplus de energie şi face ca oboseala să dispară. Dar lucrurile nu stau aşa. Ar fi prea frumos…

Când consumăm zahăr, prin metabolizarea lui, diminuarea resurselor organismului generează o şi mai mare oboseală decât cea iniţială, pentru care s-a luat zahărul.
De fapt, în loc să ne energizăm organismul, n-am făcut decât să ne biciuim organismul, iar natura nu lasă nici o greşeală nesancţionată. La un examen glicemic, imediat după un consum mare de zahăr, se poate observa că glandele pancreatice, intens stimulate, secretă o cantitate prea mare de insulină, ceea ce duce la o reducere a zahărului din sânge sub nivelul mediu admis, de unde rezultă starea accentuată de oboseală.
În acelaşi timp, datorită conţinutului mare de calorii ale zahărului, consumul excesiv de zahăr produce o senzaţie de saţietate. Dar în zahărul rafinat nu mai există nici enzime, nici fermenţi şi nici minerale şi drept urmare, corpul este obligat să le sustragă din hrana necesară glandelor, nervilor şi sângelui.
Totodată, consumul de zahăr rafinat poate provoca afecţiuni deosebit de grave, precum: scăderea memoriei, impotenţa, scăderea voinţei, afecţiuni dentare, nevroze, artroză etc. Practic, consumul excesiv de zahăr rafinat poate favoriza apariţia oricărei maladii.
După îndelungate studii medicale s-a ajuns la concluzia că infarctul miocardic are la bază consumul îndelungat al zahărului, pâinii albe şi produselor din coca. În urma digestiei, ele se transformă în zahăr. Chiar şi fructele fierte sunt nesănătoase şi din acest motiv recomand consumul lor în stare naturală.
• La fel de nefast în alimentaţie, ca şi drogul sau alcoolul, zahărul este considerat chiar ca unul dintre cele mai puternice droguri.
• Zahărul obţinut din sfecla de zahăr are doar un singur constituent (dintre cei cunoscuţi: zaharoza), pe când sfecla de zahăr are peste 50 de constituienţi.
• Într-adevăr, este de natură organică, dar prin rafinare se distrug toţi constituienţii necesari vieţii, inclusiv enzimele.
• Pentru a fi metabolizat, zahărul foloseşte “rezervele strategice” ale organismului: crom, calciu, enzime, magneziu, vitamina B1.
• Are consecinţe asupra greutăţii.
• Creează oboseală (vezi hipoglicemia), diabet, gastrite, ulcere, carii, boli de inimă.
• Nu este indispensabil.
• Organismul nu are nevoie de un aport exterior de zahăr; la nevoie, îl fabrică singur sub forma glucozei (singurul carburant al organismului).
• Pe masură ce organismul îşi determină singur nevoile de zahăr, acesta va fi fabricat direct din rezervele de grăsime.
Deci grăsimile vor fi transformate în glucoză.
Zahărul poate fi înlocuit, eventual, cu miere.
Zahărul rafinat îngraşă oamenii, pentru că furnizează numai calorii goale, de calitate slabă. Rezultatul: supraalimentaţia, pentru a obţine nutrienţii necesari.
Pe de altă parte, zahărul din fructe este excepţional de bogat în nutrienţii de care corpul nostru are nevoie. În plus, fructele furnizează fibra pe care zahărul alb rafinat nu o are. Zahărul fermentează, formând acid acetic şi alcool.
La capitolul “Reţete speciale” vă recomand o serie de preparate care, deloc nocive, înlocuiesc cu succes zahărul.

Cu cât veţi consuma mai puţine alimente, cum sunt: cafeaua, ceaiul, laptele, sucurile din comerţ, alcoolul sau zaharoasele, cu atât veţi putea controla mai bine sănătatea şi implicit, greutatea.


E. Este adevărat că puţin vin ajută digestia?

Corpul nu are nevoie de nici un ajutor pentru digerarea mâncării, după cum nu are nevoie de ajutor nici ca să respire sau să clipească din ochi. Toate sunt răspunsuri automate. Digestia – pur şi simplu – are loc atunci când mâncarea ajunge în stomac. Vinul este un produs obţinut prin fermentare, astfel contribuind la stricarea mâncării cu care intră în contact. Alcoolul îngreunează mult activitatea rinichilor şi ficatului. Dacă vă place vinul, beţi-l pe stomacul gol (în nici un caz dimineaţa). Astfel, va fi necesar mult mai puţin pentru a fi eliminat.

• Alcoolul îngraşă! ! !, dar mult mai puţin decât pâinea albă, zahărul, cartofii şi orezul.
• Trebuie să eliminaţi băuturile aperitive; puteţi bea însă şampanie sau un vin bun, în special alb.
• Când este băut după masă, mai ales după protide – lipide (carne, peşte, brânzeturi), alcoolul se metabolizează mai puţin rapid, prin combinarea sa cu alimentele şi eliberează astfel o cantitate redusă de grăsimi de rezervă.


F. Oţetul din comerţ este dăunător?

După carne şi zahăr, oţetul ocupă următorul loc din punctul de vedere al nocivităţii, producând: arsuri, iritaţii, predispoziţii la ulcer, carii dentare, astm, osteoporoză şi boli renale.
Ajuns în corpul uman irită mucoasa bucală, şocând mucoasa stomacală şi pe cea intestinală. În final – printre altele – provoacă acidoza sângelui. Cu toate că este un acid organic, datorită faptului că nu conţine enzime, este un aliment mort. Conţine un singur aliment: acidul acetic. Acesta, pentru că trebuie metabolizat, consumă energie.
Este răspunzator de foarte multe tulburari şi dereglări ale organismului uman.
La capitolul “Reţete speciale” vă recomand un preparat care, deloc nociv, poate înlocui cu succes oţetul din comerţ.



G. Este adevărat că pâinea este dăunatoare?


Multe persoane, chiar şi cele bolnave sau în vârstă, consideră pâinea albă un aliment indispensabil vieţii, ea fiind apreciată şi sub formă de pesmet, pentru că se consideră că ar fi mai uşor de digerat.

Eroare! Pâinea albă pe care o consumăm nu are o valoare alimentară reală. Este lipsită de germeni şi de tărâţe, adică de partea cu adevărat nutritivă a boabelor de grâu şi tocmai datorită acestor carenţe, favorizează infarctul miocardic şi apariţia calculilor biliari, aceştia din urmă formându-se din şi cu ajutorul colesterolului. În plus, carbohidraţii excedentari se transformă în grăsimi şi apoi în colesterol, care se depune pe pereţii arterelor.

În urma obţinerii făinei din cereale care sunt foarte bogate în vitamine (mai ales în complexul vitaminic B, indispensabil întreţinerii sistemului nervos), se elimină germenii şi tărâţele. Chiar dacă în aluatul de pâine se introduc vitamine şi minerale de provenienţă sintetică, nimic nu poate suplini sărurile minerale pierdute, pentru că cele ce s-au adăugat sunt de natură sintetică, anorganică, lipsite de enzime şi de viaţă şi nu pot fi asimilate de către organism.



Pâinea neagră

Pâinea neagră sau integrală este mai sănătoasă decât painea albă, dar nici ea nu poate fi socotită hrană în totalitate, deoarece, prin coacere, se pierd enzimele; aceasta face parte din categoria alimentelor gătite, cu care ne-am obişnuit.
Este indicat ca persoanele bolnave de reumatism şi artrită, precum şi cele cu surplus ponderal să evite pâinea. În antichitate, evreii îşi făceau azima (pâinea) întinzând aluatul la soare şi astfel se cocea şi rămânea hrănitoare. Din păcate, această pâine neagră este tot mai rar întâlnită în comerţ, cea albă consumându-se în proporţie de peste 80%.
• Cu cât este mai albă cu atât este mai “rea”, albeaţa indicând un grad înalt de cernere a făinei.
• Făina cea mai indicată pentru alimentaţie este cea cu tărâţe (sau pâinea integrală) preparată după metoda veche, cu făina necernută; ea conţine fibre (celuloză).
• Cantitatea de glucoză eliberată de pâinea cu tărâţe este mult inferioară celei din pâinea albă – de aceea “îngraşă” mai puţin şi este mai sănătoasă.
Exemplu: 100 g pâine integrală conţin 90 mg de magneziu, iar cea albă doar 25 mg.
• Pâinea obişnuită, fiind fabricată din făină cernută şi în majoritatea cazurilor din aluaturi congelate, este lipsită de elementele necesare unui metabolism normal; în schimb, în plan nutritiv, ea nu aduce decât energie sub formă de glucoză – este dăunătoare sănătăţii dumneavoastră.
• Este recomandabil să eliminaţi cu totul din alimentaţia dumneavoastră pâinea albă (78% din populaţie este consumatoare de pâine albă) putând mânca totuşi pâine integrală, lucru pe care chiar vă sfătuiesc să-l faceţi.



H. De ce sunt atât de controversate făinoasele?

• Sunt constituite din amidon.
• Sunt, în majoritate, glucide “malefice” – nesănătoase, iar unele vor trebui excluse.

Consider făinoase următoarele alimente:

Cartoful

• Plin de vitamine şi săruri minerale, care se pierd însă prin fierbere şi mai ales, prin decojire.
• Glucoza eliberată de cartof în timpul proceselor metabolice este foarte mare.
• Specialiştii în dietetică tradiţională fac eroare prin aceea că îl consideră “zahăr lent”.
• Dupa cum aţi văzut în tabelul cu indici glicemici, unde 100 este indicele glucozei pure, cel al cartofului este de 70; prelucrarea industrială a cartofului (piureul instant) provoacă o creştere a indicelui glicemic la 95.
• Amestecul de carne şi glucide (de exemplu, friptură cu cartofi prăjiţi) este extrem de dăunator, provocând multe tulburări intestinale.
• Dacă nu vă puteţi abţine, mâncaţi-l cu salată, dar nu cu carne – fibrele de celuloză din salată permit cooptarea amidonului şi fac din acest amestec o glucidă care eliberează glucoza într-o cantitate extrem de limitată.

Fasolea uscată

Dacă veţi dori o iahnie de fasole, împotriva aşteptărilor dumneavoastră, am sa mă bucur şi am să v-o recomand şi pe viitor (chiar aştept să mă invitaţi!); aceasta este clasificată printre glucidele “benefice”, întrucât indicele glicemic este foarte scăzut; poate fi mâncată în loc de pâine.


Fasolea verde

• Se înscrie printre glucidele “benefice”, având un indice glicemic foarte scăzut.

Orezul

• La origine şi aşa cum era preparat şi consumat de către asiatici, orezul este un aliment complet; conţine toate elementele nutritive indispensabile vieţii .
• Orezul alb consumat astăzi este foarte rafinat şi de aceea, dăunator; ca şi făina cernută, acesta eliberează o cantitate mare de glucoză.
• Puteţi consuma orezul complet (neprelucrat, gri-maroniu) şi orezul sălbatic canadian, dar nu în asociaţie cu lipidele (de exemplu: unt, brânză); poate fi completat cu roşii şi ceapă în fel de fel de mâncăruri foarte gustoase.

Porumbul

• Indice glicemic ridicat, motiv pentru care este contraindicată folosirea şi consumarea lui în alimentaţia omului.
• Este însă folosit la îngrăşatul vitelor.
• Este bine ştiut faptul că prelucrarea industrială a porumbului îi măreşte considerabil indicele glicemic şi de aceea, pop-corn-ul şi corn-flakes-urile produc hiperglicemie.

Pastele făinoase

• Sunt considerate glucide “malefice”, fiind de preferat excluderea lor din alimentaţie.
• Sunt fabricate, aproape întotdeauna, din făină cernută, cu adaos de lipide: unt, ouă, brânză, uleiuri etc.
• Vor putea fi mâncate pastele fabricate din făină necernută.


I. Este adevărat că laptele este dăunator? Dar produsele lactate?

• Laptele natural este un aliment glucido-lipidic şi de aceea trebuie evitat.
• Glucidele sunt în zer şi se elimină în procesul fabricării brânzeturilor, care mai păstrează doar lipidele şi proteinele.
• În brânza de vacă cu 0% materii grase, nu rămân decât proteinele şi puţine glucide.
• Conţine albumină, acid lactic, diastaze, oxidaze, vitaminele A, B, precum şi Ca, P, K.
• Este uşor digerabilă.

De ce nici vacile nu-şi beau propriul lapte? Pentru că laptele a fost creat cu un singur scop: să hrănească tinerii speciei respective. Nici un animal înţărcat nu-şi bea propriul lapte. De fapt, singurul mamifer de pe pământ, care mai consumă lapte şi după ce este înţărcat, este omul.
Laptele de vacă are o compoziţie chimică diferită de cea a laptelui uman.

Enzimele necesare descompunerii şi prelucrării sale sunt lactoza şi cele produse de rinichi. Ele dispar din corpul nostru la vârsta de 3 ani. Există un element numit cazeina (în laptele de vacă se gaseşte de 300 de ori mai mult decât în laptele uman), care ajută la dezvoltarea oaselor mari, iar în stomac se coagulează, formând substanţe dificil de digerat de către om, dar uşor de digerat de stomacul cu patru compartimente al vacii.
În corpul nostru, această masă compactă constituie o imensă greutate pentru organism, căruia îi trebuie o energie uriaşă pentru a o elimina. Din nefericire, nu reuşeşte să o elimine, mai mult, o depune pe pereţii intestinelor, împiedicând astfel asimilarea altor nutrienţi pentru organism. Rezultatul: oboseala.
Derivaţii digestiei laptelui eliberează în corp un mucus toxic, foarte acid. Cazeina acţionează ca un clei care lipeşte toate toxinele de pereţii tubului digestiv.
Produsele lactate pasteurizate (cu penicilină şi alte antibiotice) sunt şi mai periculoase, adăugând noi chimicale organismului nostru.
Pasteurizarea laptelui se obţine în urma încălzirii până la 80 grade C, în vederea distrugerii bacteriilor, dar această încălzire provoacă, pe lângă distrugerea bacteriilor şi o scădere considerabilă a valorii nutritive a laptelui.
Prin fierbere laptele îşi pierde calciul, fierul şi fosforul, care nu mai pot fi asimilate decât în cantităţi infime, restul, neasimilat, depunându-se ca deşeuri care constituie depozitele toxice din sânge. Aceste depozite de reziduuri din sânge alcătuiesc un teren propice de dezvoltare pentru germenii patogeni.
S-a demonstrat că folosirea laptelui pasteurizat în alimentaţie duce la rahitism, scorbut, tulburări digestive şi chiar favorizează apariţia tuberculozei, în loc să o prevină.
Multe experimente care s-au făcut pe animale folosind laptele pasteurizat au demonstrat că acesta produce tulburări serioase: animalele au facut rahitism, au avortat, au devenit agresive, glanda tiroidă nu s-a dezvoltat normal, iar la a treia generaţie au apărut semnele de degenerare.
Cel mai elocvent experiment a avut loc în Scoţia, la o şcoală agricolă, unde opt viţei au primit drept hrană, încă din prima zi de viaţă, lapte pasteurizat, iar alţi opt lapte crud. Doi viţei din prima grupă au murit în prima lună. Unul dintre viţei a fost scutit de continuarea probei pentru a i se salva viaţa. Al patrulea viţel a murit la două zile după încheierea perioadei experimentale, iar ceilalţi au putut fi salvaţi, dându-li-se ulterior lapte crud. Viţeii din cea de-a doua grupă, care au fost hrăniti cu lapte de la mamele lor, au rămas în perfectă stare de sănătate.
Corpului îi trebuie multă energie pentru a străpunge mucusul care căptuşeşte tot ceea ce este membrană.
Consumul laptelui este considerat ca fiind în relaţie directă cu bolile de inimă, artrita, alergiile, migrenele, obezitatea.
Adulţii consumatori de lactate nu absorb nutrienţii la fel de bine ca cei neconsumatori. Rezultatul: oboseală cronică.
Consumul lactatelor nu este indicat nici în combinaţii “corecte”, cu atât mai mult în combinaţii cu pâine, ouă, carne.
Cel mai asemănător laptelui uman este laptele de măgăriţă, după care urmează laptele de capră.
Daca beţi lapte, beţi-l simplu (nepasteurizat). Dar nu uitaţi, este substanţa ce ocupă locul 1 la crearea de mucus! Nu se combină bine cu nimic!
Iaurtul produce fermentaţie şi putrefacţie. Mancaţi-l gol, cu salată – de fructe sau de legume (crude) – sau în combinaţie cu făinoasele.
Smântâna dulce conţine vitaminele A, C, D, fiind recomandată doar ca adaos.
Urda conţine Ca, P şi proteine.
Zerul proaspăt, pe lângă lacto-albumină şi lactoză, conţine săruri minerale şi vitamine. Este foarte indicat în toate tulburările de nutriţie, stimulând activitatea intestinelor. Este recomandat ca tranzitoriu după dietele hidrice la copii.

Brânza se combină bine cu salata (fără pâine) sau topită în legume fierbinţi. Brânzeturile galbene sunt chimizate şi vă recomand evitarea lor.
Se consideră că lactatele sunt o sursă importantă de calciu, dar:
1. Calciul din laptele de vacă este puternic legat de cazeină. El nu se poate absorbi şi nici asimila de către om.
2. Prin prelucrare, lactatele îşi pierd calciul sau îl degradează.

Calciul poate fi luat de om din toate vegetalele cu frunze verzi, din nuci, curmale, smochine, prune şi pătrunjel sub o formă foarte convenabilă şi la îndemână.
De altfel, vacile îşi iau calciul din ierburi, nu au nevoie să sugă unele de la altele. Este un lucru constatat faptul că oamenii care suferă o deficienţă de calciu au şi o dietă foarte acidă, pentru că lactatele formează acid.
Untul este o grăsime, deci este neutru şi este singurul lactat care se poate combina cu carbohidraţi (pâine, cartofi, orez etc.).
Când renunţaţi la lapte începeţi consumul zerului, pătrunjelului (10 grame/zi), nucilor şi seminţelor (1/2 de ceşcuţă pe zi), care vă vor furniza calciul necesar. Apoi raţia se poate reduce la 2-3 porţii pe săptămână.


J. Cât este de dăunatoare sarea (clorura de sodiu)?

Sarea marină are în compoziţie aproximativ 100 de elemente, pe când sarea de bucătărie conţine numai două, iar unul dintre aceste elemente, clorul este o adevarată otravă. Concentraţia lui este atât de mare în sarea de bucătărie, încât un pahar de soluţie concentrată de sare poate omorî un om.
Datorită faptului că este un produs anorganic, lipsit de enzime, nefiind de provenienţă vegetală sau animală, sarea de bucătărie este total neindicată în alimentaţia oamenilor sănătoşi, iar pentru cei bolnavi poate constitui chiar o otravă. Astfel, sarea înghiţită cu alimentele gătite provoacă senzaţia de sete şi este necesar să bem apă pentru a-i diminua toxicitatea, ea fiind un corp strain.
Apa pe care o bem pentru a dilua sarea din organism, în timp, uzează ţesuturile şi pereţii arterelor, generând creşterea tensiunii. Soluţia de sare se fixează în parte pe pereţii celulelor ce alcătuiesc ţesuturile. În aceste condiţii, greutatea corporală creşte, pielea capătă un aspect spongios şi mai tot timpul omul are o chinuitoare senzaţie de sete şi de foame.
Din cele 15-20 g de sare pe care le ingerăm în mod constant prin alimentele consumate, în condiţii normale, rinichii noştri nu pot elimina decât 5 până la 7 g, fapt care explică de ce persoanele care mănâncă foarte sărat transpiră anormal şi suportă foarte greu căldura. Corpul este incapabil să elimine toată sarea şi ceea ce rămâne se depune peste tot în organism şi împreună cu o serie de acizi, depuşi şi ei, poate deveni cauza unor boli şi mai ales a arteriosclerozei.
Sarea distruge vitaminele şi enzimele, motiv pentru care este considerată cancerigenă. Experienţele pe animale au demonstrat că toate au făcut hipertensiune mâncând sare şi mai mult, după terminarea experimentelor tensiunea arterială nu mai scădea.
Prin constituţia sa omul nu este capabil să consume materii anorganice, el consumă plante care conţin enzime de origine organică; plantele sunt cele care transformă substanţele anorganice din pământ în substanţe organice.
Este bine ştiut că sarea de care omul are nevoie se găseşte în cantităţi suficiente în fructe şi în alte alimente crude.
Sarea este un factor major în apariţia tensiunii. Ea este atât de caustică pentru ţesuturile interne sensibile, încât corpul reţine apa care neutralizează efectul acid. Aceasta duce la creşterea greutăţii corporale, la vătămarea rinichilor şi la apariţia nefritei. Gândiţi-vă la câte trebuie să suporte sărmanii dumneavoastră rinichi: cafea, ceai, sucuri din comerţ, alcool, tablete, sare. Nici nu este de mirare că atâţia oameni mor anual de blocaj renal. Sarea rafinată, ca adaos, nici nu ar trebui să existe în alimentaţia dumneavoastră. Totuşi, este de preferat sarea de mare care, dintre toate formele de sare, este cea mai indicată în alimentaţie, deoarece conţine şi mici cantităţi de bromuri, ioduri şi săruri de magneziu. De aceea, în cazul unor boli produse de un regim strict, fără sare (crampe, pierderea cunoştinţei, slăbiciune musculară), poate fi întrebuinţată cu succes.
Mâncărurile gătite conţin, în marea lor majoritate sare, iar consumul de sare provoacă o senzaţie anormală de foame şi sete permanentă. Cele două senzaţii, pe care omul se străduieşte din răsputeri să şi le satisfacă, duc şi la o creştere ponderală.
În concluzie, pentru vindecarea diferitelor maladii sunt necesare eliminarea completă a sării din alimentaţie, o dietă alcătuită în exclusivitate din crudităţi, bogată în enzime sau uneori, chiar un post total.


K. Este bine să bem fierbinte?

Omul şi-a făcut un obicei anormal din a consuma mâncărurile şi băuturile fie foarte fierbinţi, fie de la gheaţă, numai la temperatura pe care o oferă natura, nu. Obiceiul acesta provine de la ideea total eronată, precum că pentru a produce energie şi căldura, băuturile trebuie să fie consumate fierbinţi.
Trebuie ştiut însă că atât mâncărurile, cât şi sau mai ales băuturile fierbinţi slăbesc şi distrug mucoasele. În plus, asemenea consumului de alcool sau de ţigări, diminuează sensibilitatea naturală gustativă, ajungându-se în multe cazuri în situaţia în care mâncărurile care nu sunt puternic condimentate să pară că nu au gust. Totodată, dispare plăcerea de a mânca fructe sau alte alimente crude cu o valoare nutritivă reală. Mai mult, se creează un fel de repulsie faţă de acestea, pentru că nu ar avea gust.
De ce a apărut obiceiul de a bea fierbinte? Pentru că băuturile fierbinţi excită sistemul nervos şi biciuie inima, dându-le pentru câteva clipe senzaţia de căldură şi energie, cu toate că aportul de caldură şi energie este total nesemnificativ. În schimb, crudităţile dau o energie stabilă, permanentă, fără să dăuneze cu nimic sistemului nervos. Bând fierbinte nu facem decât să ne brutalizăm organismul.
Trebuie să ştiţi însă că regimul naturist de hrană nu admite băuturile fierbinţi iarna şi “răcoritoare” vara.
Este recomandabil ca felurile de mâncare care nu trebuie îndelung mestecate să fie puţin încălzite, chiar dacă este vară, dar temperatura acestora nu trebuie sa depaşească 37 grade C.


L. De ce este considerată hipoglicemia
“boala secolului”?

Insulina (hormonul creat de pancreas) deţine rolul determinant în metabolizarea glucidelor.
• Funcţia de bază a insulinei este aceea de a acţiona asupra glucozei din sânge, pentru a o face să ajungă în celule, asigurând astfel formarea glicogenului din muşchi şi ficat, iar uneori, depunerea grăsimilor de rezervă.
• Dacă pancreasul produce o cantitate de insulină prea mare şi pe care o eliberează prea des, procentul de zahăr din sânge va scadea la un nivel anormal de mic, ceea ce duce la apariţia hipoglicemiei.
• Hipoglicemia nu este cauzată de o lipsă de zahăr în alimentaţie, ci de o secreţie prea mare de insulină (hiperinsulinism), ca urmare a unui abuz anterior de zahăr.
• Simptomele hipoglicemiei sunt: oboseală bruscă, iritabilitate, nervozitate, agresivitate, nerăbdare, nelinişte, căscat, lipsă de concentrare, dureri de cap, transpiraţie excesivă, palme umede, randament intelectual scăzut, tulburari digestive, greţuri, dificultăţi de exprimare etc.
• Oboseala este o caracteristică a epocii actuale; în majoritatea cazurilor, ea reflectă o problemă de glicemie şi de dezechilibru alimentar.
• Suprimând consumul de zahăr şi limitându-l pe cel de glucide “malefice”, deci eliminând orice secreţie excesivă de insulină, procentul de zahăr din sânge se fixează la nivelul său ideal. Rezultatul este că organismul îşi va fabrica singur zahărul de care are nevoie, din grăsimile de rezervă.
• Pentru a fi mereu în formă, trebuie să mâncaţi fructe, legume, cereale neprelucrate, pâine integrală şi să consumaţi uleiuri vegetale în cantitate mică.


Dieta majorităţii oamenilor are o natură atât de acidă şi de consumatoare de energie internă încât nu este de mirare că apare hipoglicemia, manifestată printr-un nivel scăzut al zahărului în sânge.
Fructele sunt cele care pot duce la dispariţia acestei boli. Trebuie să ne gândim la valoarea unui aliment, valoare care este dată de conţinutul lui energetic. 90% din mâncare trebuie să ne furnizeze glucoza necesară susţinerii funcţiilor vitale.
Creierul foloseşte un singur combustibil: zahărul, sub forma glucozei. Nu utilizează grăsime sau proteine, ci numai glucoza pe care o ia din sânge. Dacă nu este suficientă în sânge pentru a satisface cerinţele creierului, se dă alarma, care constă în simptome, precum: oboseală, iritabilitate, nelinişte emoţională.
Pentru îmbunatăţirea situaţiei va trebui adăugat zahăr în sânge. Dar, atenţie! Nu orice fel de zahăr. Orice zahăr artificial (inclusiv zaharina) va înrăutăţi situaţia. Felul de zahăr care va rezolva problema este cel din fructe (fructoza). Când ajunge în corp, fructoza se transformă în glucoză mai rapid decât orice clorhidrat. Condiţia pe care v-o reamintesc este ca fructele să fie mâncate corect, adică pe stomacul gol. Deoarece zahărul se află în stare naturală, el va trece uşor prin stomac şi va ajunge în sânge cam într-o oră.


M. Cum luptăm cu viruşii?

De câte ori ne îmbolnăvim, punem boala pe seama vreunui virus sau microb. Cu toate că există viruşi şi microbi în corpul nostru care pot acţiona asupra organismului, totuşi orice boală îşi are originea în primul rând în alimentaţia greşită şi în acele depozite reziduale pline de toxine. Depozitele nu fac altceva decât să asigure “succesul” virusului sau al microbului asupra noastră.

De reţinut!

Un organism purificat de reziduuri prin intermediul alimentelor consumate în starea lor naturală nu se îmbolnăveşte.
Oare nu merită să ne schimbăm modul de viaţă? Nu trebuie cumva să încercăm să ne hrănim cu crudităţi? Aţi remarcat că celor mici le plac crudităţile? Da, copiilor le plac crudităţile, dar părintii comit o eroare foarte gravă străduindu-se să le prepare hrana, cât mai sofisticat uneori, socotind că dându-le hrană crudă nu au grijă de ei.
Dar oamenii nu pot sau nu sunt lasaţi să vadă realitatea şi anume că noi suntem sănatoşi atunci când mâncăm sănătos, adică atunci când hrana noastră este vie, deoarece pentru fabricile de preparate alimentare, pentru industria chimică şi în special, pentru cea farmaceutică, precum şi pentru modul în care este organizat sistemul de asistenţă medicală acest lucru ar constitui un adevărat dezastru.
De aici se poate trage înspăimântătoarea concluzie că viaţa noastră a ajuns să fie astfel organizată încât bolnavii constituie o sursă de venituri pentru cei sănătoşi; dar – în mod paradoxal – numărul celor sănatoşi devine din ce în ce mai mic.


N. Respectând acest sistem de alimentaţie mai este nevoie de medicamente (vitamine şi minerale sub formă de tablete)?

Oare cum a supravieţuit omul mii de ani fără medicamente ?
Se spune că omul este de fapt ceea ce mănâncă. În ceea ce priveşte aspectul psihologic al alimentaţiei, trebuie să decidem dacă trăim pentru a mânca sau mâncăm pentru a trăi.
Hipocrate, cel mai renumit medic al tuturor timpurilor, avea un dicton: ”Alimentele vor fi medicamentele voastre şi medicamentele voastre să vă fie alimentele”. El recomanda atât celor bolnavi, cât şi celor sănătoşi să aibă o alimentaţie alcătuită din crudităţi bine alese, care curăţă organismul şi ajută la eliminarea surplusului de acizi, redând astfel corpului forţa vitală.
Prezenta “dietă” trebuie respectată cu stricteţe timp îndelungat, după experienţa celor care au practicat-o, cam 8-10 săptămâni. Metoda aceasta, atât de apropiată de un comportament natural, firesc, are avantajul că acţionează sigur şi chiar de la început, bolile de care suferiţi nu mai evoluează. Spre deosebire de obişnuinţa noastră de a obţine sau de a nu obţine rezultate imediate, acest mod de tratament cere răbdare. Principalele avantaje sunt că metoda propusă nu are niciodată urmări nocive.
Asadar, alimentele crude hrănesc şi vindecă totodată. Ele sunt benefice atât pentru cei bolnavi, cât şi pentru cei sănătoşi, care le savurează gustul mai bine folosindu-le în starea lor naturala. Este foarte adevărat că este necesar un anume timp de adaptare, de voinţă şi mai ales de dorinţa de a consuma într-adevăr numai alimente bune. După doar două săptămâni, veţi descoperi că aţi scăpat de oboseala “cronică” de care sufereaţi şi că spre surprinderea dumneavoastră, au disparut şi depozitele inutile de grăsimi, iar rezistenţa organismului, indiferent de efortul fizic şi intelectual depus, se va mări considerabil. Această hrană vie poate fi considerată un medicament zilnic, care apără organismul de răceli şi de nenumărate maladii foarte frecvente, iar noua vigoare pe care o veţi resimţi se datorează în exclusivitate puterii vindecătoare a elementelor ce intră în componenţa alimentelor crude.
Să nu uităm că alimentaţia noastră, prin descompunerea produselor alimentare, eliberează aproximativ 80% substanţe acide în loc de 20%. Acest surplus de acizi devine una dintre principalele cauze ale tuturor bolilor şi duce la apariţia unei hiperacidităţi constante şi nocive pentru organism, fapt ce demonstrează necesitatea consumării unei hrane “neutralizante”.
Singura hrană aproape complet lipsită de acizi, ce poate neutraliza şi favoriza eliminarea acizilor depozitaţi şi a reziduurilor din artere, vase sanguine şi creier o constituie zarzavaturile şi fructele crude.
Nevoia noastră de vitamine şi minerale este satisfăcută din abundenţă prin ceea ce găsim în vegetale (fructe şi legume). Corpul are atât de puţină nevoie de vitamine încât chiar şi consumul unei cantităţi mici de fructe poate satisface cerinţele organismului uman.
Calea de a ne vindeca printr-o hrană exclusiv vie, adică neprelucrată termic, este cea mai sigură. Este o cale ieftină şi simplă, o metodă de vindecare dar, în acelaşi timp şi o metodă de profilaxie.
Vitaminele se găsesc în fructe şi în vegetale într-o formă foarte pură şi foarte uşor absorbabilă. Nici o tabletă nu are calitatea vitaminelor din fructe, care sunt 100% naturale.
În cazul în care alternăm o hrană vie cu alimente fierte, cum este alimentaţia vegetariană (fără carne), putem obţine vindecări miraculoase.
Nu vă mai lasaţi înşelaţi de interesele comerciale sau de scopurile publicitare legate de anumite produse!
Când s-a descoperit ponderea vitaminelor în procesul vietii, s-a făcut mare vâlvă. S-au enumerat bolile la care suntem expuşi datorită lipsei vitaminelor sau prin consumul unor alimente fierte sau rafinate (făina albă, zahărul alb), dar s-au introdus vitaminele de sinteză, care provoacă multe neajunsuri!…
Natura însă este generoasă şi se oferă să ne însoţească, să ne sprijine, să ne călauzească pe drumul către păstrarea sănătăţii sau recuperarea ei.
Să preţuim natura, să recepţionam şi să înţelegem mesajul ei:
“Pentru a avea sănătate, trebuie să ne întoarcem la alimentaţia naturală!”
Tabletele de vitamine, fiind de fapt numai fracţiuni din structura originală a vitaminei, devin toxice în corpul nostru. O dată extrase din produsele naturale, vitaminele îşi pierd valoarea. Vitaminele sintetizate sunt lipsite de valoare. Tehnologia actuală poate crea în laborator un bob de grâu, dar pus în pământ nu va creşte nimic din el. Un bob de grâu dintr-un mormânt antic, chiar dacă are mii de ani vechime, pus în pământ, va creşte şi va rodi. Există un singur lucru pe care grâul sintetizat în laborator nu-l are: forţa vieţii.
Acelaşi lucru lipseşte şi din tabletele de vitamine şi minerale. Mai rău, organismul nostru consideră toxice aceste produse. Scopul nostru este să eliminam toxinele, nu să le introducem în corp. Pentru cine nu ştie, corpul uman este guvernat de legea minimului. Cu alte cuvinte, odată ce şi-a obţinut vitaminele şi mineralele de care are nevoie, surplusurile sunt eliminate. Stilul alimentar pe care vi l-am descris în această lucrare este menit să vă asigure toate vitaminele şi mineralele de care aveţi nevoie. Sănătatea trebuie câştigată şi ea se află în produsele vii, sănătoase, nu în borcanul cu pastile.



Anasonul

Are proprietăţi asemănătoare cu cele ale mărarului şi se foloseşte ca ceai împotriva balonărilor şi tusei.

Arpagicul

Este sănătos pentru rinichi şi pentru glande, iar în combinaţie cu uleiul de măsline se foloseşte cu succes împotriva afecţiunilor grave ale aparatului respirator.

Busuiocul

Este un stimulator uşor al nervilor şi o plantă cu mare putere de condimentare.

Chimenul

Are însuşiri asemănătoare cu ale anasonului, la fel şi ceaiul de chimen. În salate este bine să fie folosit sub formă de pulbere.

Hreanul

Însuşirile sale sunt identice cu ale ridichii, dar efectul său este mult mai puternic. Se poate consuma ca atare sau sub forma unui suc obţinut ca şi cel de ridiche.

Măghiranul şi cimbrul

Sunt plante aromate, ce curăţă bine sângele şi stimulează activitatea glandelor. Se potrivesc la orice fel de salate.

Mărarul

Împiedică balonarile şi stimulează digestia. Se folosesc frunzele subţiri, care se pot usca. În stare proaspată, este bogat în vitamina C.

Menta

Este utilizată mai mult ca ceai, dar lăstarii tineri se pot folosi şi sub formă de condiment.

Tarhonul

Este foarte sănătos şi se poate păstra şi uscat.




Muştarul

Atât frunzele, cât şi seminţele de muştar sunt întrebuinţate ca medicament şi condiment. Seminţele se macină, iar din pulberea obţinută se recomandă să se ia zilnic câte o lingură.

Pătrunjelul

Este una dintre cele mai bune şi mai complexe plante, atât din punctul de vedere al conţinutului vitaminic, cât şi al proprietăţilor de aromatizare.

Pelinul

Cu toate ca ceaiul de pelin are un gust amar, este un bun stimulator al veziculei biliare, stomacului şi intestinelor. În cantităţi foarte mici, pelinul poate fi întrebuinţat ca adaos la regimul de crudităţi, dar numai atunci când se foloseşte mixerul.

Ridichea

Se foloseşte ca salată sau ca adaos la salate. Are o mare putere de fluidificare a mucozităţilor respiratorii şi se recomandă pentru topirea calculilor biliari, împotriva reumatismului şi afecţiunilor hepatice. Din ridiche, curăţată şi tăiată în feliuţe subţiri, amestecată cu miere şi lăsată câteva ore, se obţine un suc care luat câte o lingură de trei, patru ori pe zi, are efecte benefice.

Roiniţa

Se întrebuinţează sub formă de ceai, fiind recomandată în tratamentele afecţiunilor nervoase, renale şi glandulare.

Rosmarinul

Are proprietăţi asemănătoare cu ale usturoiului, este foarte sănătos şi chiar sub formă de ceai, dar trebuie folosit cu economie.

Salvia

Este o plantă medicinală cu multiple efecte terapeutice. Se foloseşte mai mult sub formă de ceai, dar în cantităti mici poate fi adăugată şi în alte preparate.

Ţelina

De la această plantă se folosesc frunzele, care se pot usca pentru iarnă şi rădacina în diverse combinaţii.




Capitolul VI

EXERCIŢIILE FIZICE


În condiţiile în care atmosfera poluată se face tot mai simţită cu întregul ei cortegiu de neajunsuri, iar sedentarismul tinde să se impună, să nu uităm că mişcarea înseamnă menţinerea, la parametri optimi, a stării de sănătate.
Plimbarea, mersul pe jos şi alergarea sunt armele cu care ne apărăm de stres, obezitate şi de multe altele.
În orice condiţii, dimineaţa sau seara, când atmosfera este mai curată, mersul pe jos nu poate fi decât reconfortant, la orice vârstă.
Cei tineri şi sănătoşi vor constata singuri starea de bine instaurată după parcurgerea, în pas alergător, a unui traseu în parc sau în mijlocul naturii. Alergarea se poate combina cu exerciţii fizice uşoare, cu mişcări ample.
Exerciţiile fizice sunt recomandate anemicilor, obezilor, celor care suferă de gută, constipaţie sau astenie. Efortul fizic intensifică oxigenarea sângelui, stimulează apetitul şi contribuie la creşterea energiei organismului.
Odată cu creşterea rezistenţei fizice se poate trece la mersul vioi sau la alergarea în pantă, la parcurgerea în ritm alert a unei distanţe mai mari sau la plimbări îndelungate.
Pentru cei mai în vârstă, o plimbare în mijlocul naturii, combinată cu exerciţii uşoare de respiraţie, nu poate avea decât un efect benefic asupra organismului.
La orice vârstă, Mama Natură ne primeşte cu braţele deschise, ne calmează şi ne reconfortează.
Exerciţiile trebuie făcute zilnic, pentru a permite ciclurilor corpului să se desfaşoare normal, inima fiind astfel exersată regulat. Oxigenul proaspăt din sânge va ajunge, datorită exerciţiilor, în zone ale corpului care altfel nu sunt irigate.
Inima este un muşchi care, ca şi alţi muşchi, trebuie exersat, în caz contrar existând riscul de a se atrofia.
Sunt necesare minimum 20 de minute de plimbare alertă pe zi. Se recomandă gimnastica aerobică, înotul, tenisul, săritul cu coarda, mersul pe bicicletă, alergarea uşoară. Joggingul nu trebuie făcut pe asfalt, pentru că lezează structura osoasă.
Exerciţiile se practică dimineaţa, când aerul este proaspăt, ca şi corpul dumneavoastră. Exerciţiile regulate duc la scăderea pulsului inimii la 70-80 bătăi/minut, iar în stare de repaus, la 50-60 bătăi/minut. Se face o economie de milioane de pulsaţii pe an, deci se ajunge la creşterea duratei vieţii.
Aerul curat şi soarele sunt şi ele foarte imporatante. Soarele ajută la detoxificarea organismului prin deschiderea porilor. Nu se recomandă soluţiile de bronzat şi cremele. Este mult mai bine să vă creaţi singuri (prin alimentaţie) toleranţa la soare. Cremele inhibă şi activitatea glandelor secretoare de uleiuri.




Capitolul VII

SFATURI PENTRU
UN MENIU ZILNIC CORECT


• Începeţi-vă ziua cu un suc proaspăt de fructe.
• În cursul dimineţii, mâncaţi fructe ori de câte ori vă este foame.
• Mâncaţi fructe câte doriţi, dar nu vă supraalimentaţi.
• Pepenele se va mânca înaintea altor fructe.
• Când sunteţi deosebit de flămând, mâncaţi banane, care sunt foarte hrănitoare.
• Atunci când vreti să pierdeţi din greutate, nu mâncaţi curmale şi fructe uscate: cu toate ca sunt o sursă minunată de energie, ele conţin o mare cantitate de zahăr concentrat, fapt ce vă va împiedica să slăbiţi.
• Bananele verzi nu au transformat amidonul în zahăr. Petele maro de pe coaja bananei arată că amidonul s-a transformat în zahăr. Este de preferat să le consumaţi în această stare!
• Nu mâncaţi sub tensiune nervoasă. Începeţi acest mod de hranire încet, cu încredere şi răbdare, până vă dezobişnuiţi de vechile obiceiuri alimentare.
• Sucurile de fructe şi legume proaspete (preparate la storcător) se vor bea numai pe stomacul gol.


Ordinea în care se vor mânca
alimentele într-o zi

I. Sucuri şi fructe proaspete.
II. Sucuri proaspete de vegetale şi salate.
III. Vegetale fierte, nuci crude, seminţe.
IV. Cereale, pâine, cartofi, legume.
V. Carne, pui, peşte, brânzeturi.

Amintiţi-vă!

• Niciodată nu fierbeţi (în compoturi, dulceţuri, prăjituri) fructele, deoarece alcalinitatea lor se transformă în aciditate.
• Vegetalele cum sunt: castraveţii, ardeii, roşiile se combină bine cu fructe, cu alte legume gătite, cu paste făinoase, orez.
• În mod special roşiile nu trebuie gătite, căci devin foarte acide.
• Fructele se vor usca la soare, nu chimic.
• Nucile se vor mânca crude. În această stare, ele sunt foarte nutritive şi uşor digerabile de stomac. Conţin proteine (aminoacizi de mare calitate) şi calciu.
• Nu vă supraalimentaţi cu nuci şi nu le mâncaţi prăjite, căci sunt foarte acide. Nucile crude sunt o sursă de ulei natural.
• Seminţele, ca şi nucile, sunt o sursă de proteine concentrate şi trebuie mâncate crude, niciodată prăjite şi doar în cantităţi mici. Nu combinaţi seminţele cu alte mâncăruri concentrate.
• Nu consumaţi lactate pasteurizate, căci conţin antibiotice.
• Grăsimile naturale (carnea) vor fi întotdeauna evitate, în urmatoarea ordine, în funcţie de carnea folosită: carnea de porc, carnea de vită, carnea de raţă. Se vor evita cărnurile sărate şi afumate, cârnaţii.
• Uleiurile se recomandă a fi cât mai puţin rafinate sau obţinute prin presare la rece.


ESTE BINE SĂ ŞTIŢI

Adepţii alimentaţiei naturiste au nevoie de mai puţine proteine decât cei care mănâncă combinat, adică crudităţi şi hrană fiartă, deoarece prin fierbere, proteinele devin nedigerabile sau sunt distruse, coagulându-se. Carnea, de exemplu, conţine 25% proteine, dar după fierbere mai rămân doar 9% proteine utilizabile.
Ovăzul crud, cu 15% proteine, oferă mai multe proteine decât carnea fiartă. În afară de proteine, carnea fiartă nu are altă valoare nutritivă, pe când ovăzul şi sâmburii uleioşi (alune, nuci, seminţe de floarea-soarelui) cu un conţinut de 25% proteine sunt alimente complete, cu ajutorul cărora ne putem hrăni, complet şi sănătos, vreme îndelungată.
Dintre toate soiurile de cereale, ovăzul cu conţinutul său de 15% proteine este cel mai bogat. Alte plante mai bogate în proteine decât carnea fiartă sunt: soia, năutul, arahidele crude, seminţele uleioase, nucile, ouăle crude, germenii de cereale, laptele acru, zerul şi brânza de vaci. Bineînţeles, totul în stare naturală!
Trebuie reţinut că soia crudă are un gust neplăcut şi din acest motiv se recomandă consumul ei fie prin metoda germinării, fie prin combinarea ei cu alte ingrediente, în salate sau în alte feluri de preparate prelucrate cu mixerul.




Capitolul VIII

GHIDUL STILULUI DE VIAŢĂ



• Consumaţi fructe şi vegetale proaspete când puteti. Folosiţi-le congelate, când cele proaspete nu se găsesc.
• Periodic, mâncaţi o zi pe săptămână numai fructe şi salate.
• Evitaţi chimicalele în mâncare.
• Evitaţi oţetul în salate, căci este un ferment care împiedică digestia amidonoaselor din salivă. Înlocuiţi-l cu suc proaspăt de lămaie, nu chimic.
• Evitaţi consumul excesiv al cepei şi al usturoiului crude, căci vă fac să poftiţi mâncăruri grele.
• Supele ramase pot fi congelate.
• Folosiţi numai pâine integrală (neagră sau graham).
• Folosiţi unt şi brznzeturi cât mai puţin prelucrate.
• Când reduceţi lactatele, creşteţi porţia de nuci crude, care sunt foarte bogate în calciu.
• Funcţiile mentale cum ar fi: memoria, depresia, puterea de asimilare, percepţia realului, somnul, coordonarea motrică şi durerea sunt direct afectate de către alimentele pe care vi le-am prezentat în lucrarea de faţă drept nocive, ele acţionând direct asupra neuronilor de transmisie prin diverse procese chimice. De exemplu: în boabele de soia şi în gălbenuşul de ou crud găsim cantităţi însemnate de lecitină (nesintetică), care acţionează direct asupra memoriei.

O masă bogată în carbohidraţi, dar săracă în proteine “benefice”, produce creierului o stare de moleşeală timp de mai multe ore, stimulând secreţia de insulină, lucru ce conduce la creşterea nivelului serotoninei în creier, deci vom dormi mult mai mult.

• Prin ultimele cercetări întreprinse de institute celebre şi demne de încredere s-a ajuns la concluzia că majoritatea tulburărilor mentale, cum ar fi hiperactivitatea şi schizofrenia, pot fi tratate mult mai adecvat printr-o “terapie alimentară”.
• Nu va supraalimentaţi. Una din cauzele pentru care simţim nevoia să mâncăm mult este aceea că organismul nostru nu absoarbe nutrienţii. Aceştia se absorb prin intestine. Dacă micile filamente ce captuşesc pereţii intestinelor sunt năclăite, nutrienţii nu se vor absorbi oricât am mânca, deci corpul nostru nu va fi hrănit. Astfel, ne va chinui o permanentă foame. Aceste filamente se năclăiesc foarte uşor din cauza reziduurilor din mâncărurile pe care corpul nu le poate folosi (produse de putrefacţia rezultată în urma nedigerării combinaţiilor de proteine cu amidonoase, prea multe dulciuri şi mâncăruri concentrate, mucusul rezultat din lactatele consumate etc.).

O alta cauză a supraalimentaţiei este consumul excesiv de alimente nenutrititive, cum ar fi: mâncărurile “la pungă” din comerţ, orice semipreparate, cereale (fulgi de grâu, porumb) cu lapte şi orice mâncare prelucrată.

• Foamea permanentă este semnalul de alarmă pe care îl trage corpul nostru supraalimentat.
• Reîntoarcerea la mâncărurile simple, naturale, nerafinate, neconcentrate vă va ajuta sa scăpaţi de foame, supraalimentaţie, subnutriţie şi supragreutate.
• Daca la începutul acestui program încă veţi mai simţi senzaţia de foame accentuată, nu vă descurajaţi: continuaţi să mâncaţi fructe, salate şi beţi sucuri naturale de fructe şi legume obţinute în casă prin presare sau la storcător. Acestea vor duce la curăţarea pereţilor intestinelor şi astfel, substanţele nutritive vor pătrunde uşor în sânge.


Amintiţi-vă!

100 ml de iaurt conţin 140 mg de calciu!
100 g nuci conţin 175 mg de calciu!
100 g de cacao conţin 12 mg de fier!
100 g de galbenuş contin 8 mg de fier!
100 g de spanac conţin 4 mg de fier!
100 g de stafide conţin 3,30 mg de fier!


Capitolul IX

REGULI IMPORTANTE
DE ALIMENTAŢIE
(rezumat)



1. Teoria caloriilor este greşită.
2. Aportul alimentar trebuie realizat pe parcursul mai multor mese.
3. Trebuie mărit consumul de fibre alimentare. Fibrele alimentare înlătură din intestine substanţele toxice şi cancerigene, contribuie la tranzitul rapid al alimentelor prin intestine, scurtând timpul în care produsele dăunătoare, rezultate din descompunerea alimentelor, se găsesc în contact cu pereţii intestinelor.
4. Trebuie acceptate glucidele “benefice”, eliminând glucidele “malefice”.
5. Lipidele “benefice” trebuie preferate pentru prevenirea bolilor cardiovasculare.
6. Fructele se consumă numai pe stomacul gol.
7. Micul dejun trebuie să fie alcătuit numai din fructe, sucuri de fructe sau vegetale (castraveţi, ardei, roşii).
8. La masa de prânz (ora 12), consumaţi numai salate şi suc de vegetale.
9. După ora 16 până la ora 20 se poate mânca şi mai greu, dar la masă se consumă un singur fel de mâncare concentrată (tot ceea ce nu este crud este concentrat).
10. Zilnic se vor consuma cantitativ: 70% crudităţi şi 30% mâncăruri concentrate.
11. Combinarea corectă a alimentelor este:
• Salate + proteine (carne, peşte, ouă, brânzeturi, lactate). Acestea din urmă trebuie însoţite întotdeauna de dovlecei, varză, conopidă, gulii, fasole verde, morcovi, ceapă, usturoi, pătrunjel, ţelină, vinete în amestec (salată) sau individual.
• Legumele gătite se pot combina între ele, dar numai cu legume crude sau cu salate de legume crude.
• Salate + amidonoase (cartof, grâu, pâine, mălai – mămăligă, orez, mazăre, fasole verde. Acestea din urma se pot combina cu legume gătite, dar neapărat cu salată de legume crude).
• Se pot combina amidonoasele între ele.
12. După ora 20 nu se mai poate mânca nimic.
13. Nu se bea apă în timpul mesei şi nici timp de 1-2 ore după masă.
14. Vinul îngreunează mult digestia. El se va bea numai pe stomacul gol.
15. Nu mâncaţi niciodată repede.
16. Mâncaţi legume şi fructe crude în tot cursul anului. Pe parcursul unui regim foarte sever, beţi în fiecare zi o lingură sau două de ulei de măsline de bună calitate. Acest aliment stimulează capacitatea de apărare a organismului.
17. Mâncaţi produse din cereale fără să le distrugeţi principiile nutritive prin modul de preparare.
18. Mâncaţi mai multe alimente bogate în vitamina A. Acestea sunt: morcovul, roşiile, spanacul, salata, pătrunjelul verde, ceapa verde, mărarul, adică legumele galben-portocalii şi verde închis.
19. Mâncaţi mai multe produse care conţin vitamina C. Bogate în aceasta vitamină sunt legumele şi fructele, în special citricile, ardeiul gras şi măceşul.



Capitolul X

REŢETE SPECIALE


1. Înlocuitor de zahăr

Din frunze tinere de pătlagină se poate prepara în trei moduri un sirop care poate fi folosit în vederea reglării metabolismului şi curăţării sângelui pe tot parcursul anului.

Reţeta 1
• Se culeg în jur de 5-6 mâini de frunze de plantă.
• Se spală bine şi se trec frunzele prin maşina de tocat.
• Se adaugă puţina apă, 300 g de miere şi 200 g de zahăr.
• Compoziţia obţinută se aşează la foc mic, amestecându-se continuu, până la fierbere.
• Când toate elementele de mai sus s-au transformat într-o pastă mai vâscoasă se toarnă în borcane, se astupă şi se depozitează în frigider.

Reţeta 2
• Se ia un vas de lut sau de sticlă în care se pun alternativ un rând de frunze de plantă (bine spalate) şi un rând de zahăr, până la umplerea acestuia.
• Se aşteaptă până ce frunzele din vas s-au tasat, completându-se în continuare cu frunze şi cu zahăr.
• Când vasul este plin, se ermetizează cu folie de plastic şi se îngroapă în pământ timp de 8 săptămâni.
• După această perioadă, conţinutul vasului se va fierbe la foc mic amestecându-se continuu.
• Se depozitează în sticle care vor fi păstrate la frigider.

Reţeta 3
• Se amestecă 1 Kg de zahăr cu 450 g de apă şi sucul de la o lămâie mai mare.
• Compoziţia se fierbe timp de 10 minute.
• Spuma care apare în timpul fierberii se colectează în permanenţă, cu o lingură de lemn.
Produsul rezultat este format din glucoză şi fructoză, având puterea de îndulcire dublă faţă de cea a zahărului.




2. Apă tonică

Zarzavat, frunze fragede de varză, coji de ou spălate bine, sfeclă roşie, ţelină, morcovi, mere, urzici, trifoi, păpădie, tot felul de plante medicinale, rădăcinoase – cum ar fi cartoful. După ce toate au fost bine spălate şi tăiate mărunt, se pun împreună cu zece linguri de tărâţe de grâu într-un vas cu apă. Toate sărurile solubile şi vitaminele trec în apă. Se poate consuma lichidul rezultat începând de a doua zi. Băut zilnic, ajută la refacerea metabolismului, la vindecarea bolilor de inimă şi de stomac, cu condiţia ca durata unei cure să fie de 3-4 săptămâni. Se păstrează la frigider sau în locuri răcoroase. Se completează cu apă, până când socotim că puterea ingredientelor s-a epuizat.

3. Apă minune

10-15 linguri de tărâţe de grâu se pun la înmuiat peste noapte într-un litru de apă. A doua zi se strecoară printr-un tifon sau se presează cu mâna. Cine doreşte să valorifice la maximum tărâţele poate turna încă o dată apă peste ele. Apa de tărâţe este recomandată pentru prevenirea şi tratarea majorităţii bolilor. Totodată, apa de tărâţe se poate folosi şi contra setei, dacă îi adăugam puţin suc natural de fructe.

4. Băutură întăritoare

250 ml suc de portocale sau de sfeclă se amestecă cu 2 gălbenuşuri. Amestecul obţinut este foarte hrănitor şi poate înlocui chiar şi o masă.

5. Suc vindecător

Suc de varză, ţelină, morcovi şi cartofi se amestecă cu puţină apă. Bautura astfel obţinută, băută zilnic, timp de o luna, ajută la vindecarea bolilor de inimă şi de stomac.

6. Germeni

Reţeta 1
Se pun seminţele (grâu, orz, porumb, fasole, lucernă, muştar, mazăre etc.) într-o farfurie, în apă, să se umfle şi dacă se poate, să fie unele lângă altele. Pentru ca apa să nu se evapore este bine să se aşeze deasupra o altă farfurie de acelaşi format.
Se scurge surplusul de apă pentru că seminţele nu trebuie să plutească. Ele se dezvoltă repede şi în câteva zile, în funcţie de temperatură, plăntuţele au deja câţiva centimetri. Se aşază la geam, ca sa înverzească şi să se îmbogăţească în vitamine. Unii embrioni se recoltează când ating lungimea de 1 cm şi se valorifică împreună cu seminţele. De obicei, se prepară împreună cu alte salate sau fructe. Pot fi pregatite şi cu mixerul.



Reţeta 2
Se împrăştie seminţele pe o pânză groasă, umedă, întinsă pe o planşetă. Pânza trebuie menţinută umedă tot timpul şi la început, în funcţie de caz, să fie acoperită cu altă planşetă.
Această metodă este extrem de cunoscută în Extremul Orient, chinezii cultivând astfel fasolea verde, care încolţeşte în câteva ore.
Se recomandă ca procesul de germinare a boabelor să se desfaşoare la temperatura camerei (aproximativ 18 grade C).
Prin germinare, boabele se înmoaie încât pot fi strivite între degete, se mestecă uşor şi sunt plăcute la gust. Dacă au un gust acru, nu se mai consumă.
Valoarea seminţelor, indiferent de felul lor, poate fi testată prin puterea de germinare.
Când doriţi să consumaţi grâu sau ovăz trebuie să aveţi grijă să nu le cumpăraţi dacă au fost uscate cu aer fierbinte. Meiul nu trebuie să fie decorticat. Învelişul său este atât de moale încât atunci când îl zdrobim cu mixerul se transformă în pulbere. Pe lângă siliciu, meiul mai conţine şi mult magneziu şi potasiu, elemente bazice de o foarte mare importanţă. Este indicat ca, măcar de câteva ori pe zi, să se consume 2-3 linguri de mei.
Nu cumpăraţi orez glasat, deoarece acesta nu poate încolţi, fiind devitalizat. În Orient, din momentul trecerii la folosirea orezului glasat, s-a răspândit boala Beri-Beri (avitaminoza B).
Seminţele de floarea-soarelui şi de susan constituie hrana preferată a naturiştilor, iar cele de dovleac sunt foarte bune la gust şi foarte sănătoase.

7. Suc de dovleac

Se obţine din 500 g miez de dovleac ajuns la maturitate, care se curaţă de seminţe şi de coajă, se taie felii, se trece prin maşina de tocat şi apoi se stoarce. Sucul se consumă imediat sau se păstrează la frigider 12 ore. Se bea în două reprize, dimineaţa şi seara.
Se recomandă în boli cardiace.

8. Hrană din urluială

Urluiala este obţinută prin măcinarea mare a boabelor de grău, porumb, secară, in, mei, orez, seminţe oleaginoase, hrişcă, ovăz, susan etc. Acestora li se adaugă: ulei, lapte, drojdie de bere, mirodenii, puţină ceapă tocată, sare de mare. Dacă vrem ca preparatul să fie dulce se pot adăuga o linguriţă de miere, lactoză, foarte puţină drojdie de bere, cubuleţe de mere şi stafide.
Seminţele transformate în urluială pot primi un adaos de nuci, hrişcă şi seminţe de floarea-soarelui. Se adaugă germeni de grâu, tărâţe şi foarte puţină apă.
Preparatul este o hrană vie, dar pentru cei neobişnuiţi cu aşa ceva poate părea o aiureală, deşi are o mare putere nutritivă şi în acelaşi timp, ajută să nu se mai formeze în organism depozitele de reziduuri toxice, care stau la baza atâtor maladii.

9. Ulei cu valoare nutritivă integrală

Pentru ca un ulei să fie considerat bun, acesta trebuie să fie neapărat obţinut prin presare la rece şi lăsat aşa în stare naturală, fără a mai fi supus unui alt proces industrial.
Cel mai bun ulei este considerat cel de măsline, obţinut din fructe bine coapte. Săracia uleiului de măsline în acizi graşi polinesaturaţi pare să explice (ca şi uleiul de arahide) slaba lui implicare în cazurile de creştere a colesterolului.
Uleiul de măsline este un excelent produs natural cu efecte antioxidante. El este recomandat în prevenirea arteriosclerozei, trombozelor şi infarctelor miocardice.
Datorită faptului că grăsimile vegetale şi margarinele sunt obţinute prin încălzire la temperaturi înalte, aceste produse sunt considerate total neindicate consumului.
Lămâia şi oţetul natural, dacă sunt folosite cu masură, sunt asemenea mierii: un adevărat medicament! Utilizate însă cu regularitate şi în cantităţi mari provoacă hiperaciditate.

10. Oţet din mere
(metoda Vermont-Menrath)

• Se rad merele.
• Se toarnă apă calduţă, care în prealabil a fost fiartă, în proporţie de 1 litru apă la 0,8 Kg terci de mere rase.
• La 1 litru de apă de adaugă: 100 g miere de albine, 10 g drojdie de bere proaspătă, 20 g pâine neagră uscată.
• Vasul se ţine descoperit într-un mediu întunecos, la o temperatură de 20-30 grade C timp de 10 zile, perioadă în care se amestecă cu o lingură de lemn de 2-3 ori pe zi.
• După această perioadă, conţinutul vasului se deşartă într-un săculeţ de pânză care se presează pentru extragerea sucului.
• Sucul rezultat se strecoară din nou printr-un tifon, iar lichidul rezultat se depozitează într-un vas cu gură largă.
Facultativ: La fiecare litru de suc rezultat, se mai adaugă câte 50-100 g miere.
• Se leagă vasul la gură cu un tifon şi se aşază lângă o sursă de caldură sau la soare, pentru o perioadă de 40-60 de zile.
• După această perioadă, se trage oţetul rezultat în sticle, care se astupă foarte bine (eventual se ceruiesc), depozitându-se la răcoare.

11. Înlocuitor de cafea

Se rumenesc pe rând într-un vas de tablă neagră: două linguri de grâu, două linguri de fasole uscată, o lingură de năut, o lingură de cicoare, trei linguri de orez.
Se amestecă şi se prăjesc foarte uşor în foarte puţin ulei de floarea-soarelui. Se lasă la răcit, după care se râşnesc.
Pentru preparare se foloseşte o lingură cu vârf din produsul obţinut la 400 ml de apa, lăsându-se la fiert timp de 10 minute.

Nu se serveşte foarte fierbinte!

Pentru a fi apărată şi păstrată sănătatea, luaţi în considerare următoarele recomandări:
• Consumaţi cât mai multe crucifere: varză, conopidă, lucernă, traista ciobanului.
• Introduceţi mai multe fibre în dieta dumneavoastră: fructe, vegetale, tărâţe, pâine neagră, pâine graham.
• Consumaţi alimente bogate în vitaminele A şi C. Vitaminele sintetice, cumpărate de la farmacie, nu îşi îndeplinesc rolul, neavând decât 1/3 din valoarea celor naturale, pe lângă alte efecte secundare.
• Evitaţi obezitatea şi sedentarismul.
• Formaţi-vă o dietă săracă în grăsimi şi mai ales în cele de origine animală.
• Reduceţi din alimentaţie produsele sărate, afumate, conservate.
• Incetaţi fumatul şi dacă vă este foarte greu, utilizaţi pipa.
• Evitaţi razele solare în special între orele 11-15, cât şi cremele speciale cu rol de ecran protector.
• Evitaţi razele ultraviolete folosite în cosmetică.
• Reduceţi consumul excesiv de alcool.
• Evitaţi stresul social, familial, sexual, creându-vă un program optim de lucru şi o viaţă familială ordonată; evitaţi excesul sexual, cât şi partenerii multipli; utilizaţi prezervativul.